Avea trei ani cînd doctorii l-au diagnosticat: autism cu retard mintal sever. De atunci, părinţii lui l-au dus la mai multe centre de recuperare din Timişoara. Astăzi, Bogdan are 24 de ani. La centrul de zi pentru persoane cu dizabilităţi, unde merge de două – trei ori pe săptămînă, învaţă să se spele pe dinţi şi să să se mişte singur pe un ritm simplu.

Îşi petrece bună parte din zi ascultînd muzică. Populară românească sau religioasă. La centru învaţă să asculte muzică fără să ţină mîinile la urechi. Pentru el, stimulii auditivi sînt prea puternici uneori. Tot la centru învaţă şi să recicleze pungi. Să le pună în pungi mai mari şi să le ducă în curtea centrului. Supervizat.

Familia lui Bogdan locuieşte într-o casă ce are curte din Timişoara. Tatăl lui munceşte, iar mama a „rămas acasă, ca să aibă grijă de el”. Primeşte o indemnizaţie de asistent personal de şase milioane.  Bogdan “nu se îngrijeşte singur. Are nevoie de cineva care să îi spele, să îi facă de mîncare.” povesteşte Laila Onu, directorul executiv al Fundaţiei Pentru Voi. În zilele în care refuză să meargă la centru, face diverse activităţi cu mama lui, Mariana. Dacă e cald, stau şi la piscină, unde mama îl supraveghează cînd încearcă să înnoate.

Cînd Bogdan merge la centru, Mariana apucă să îşi facă treburile prin casă. Şi să ia o pauză. “Familiile au nevoie de o reţea de suport. Au nevoie de sprijin ca să poată continua. Din cauza stresului şi a oboselii ajung să aibă probleme de relaţionare.” Familia Pascu “e un caz fericit, unde ambii părinţi se implică. În alte familii e doar mama cu copilul. Dacă trebuie să se interneze pentru o operaţie, cine stă cu copilul?”, adaugă directorul fundaţiei.

Asistenţii personali sînt greu de găsit. “Sînt pedagogi care se angajează să facă acest lucru. Sau studenţi pe tipul facultăţii.”  În general, familia rămîne să aibă grijă de adultul sau copilul cu dizabilităţi şi asta le ocupă tot timpul. “Gîndiţi-vă, orice prietenie are are nevoie de timp. Dacă vrei să te întîlneşti cu prietenii, cineva trebuie să stea cu Bogdan. Dacă vrei să mergi la restaurant cu Bogdan, nu poţi merge oriunde. Dacă vrei să mergi într-un concediu, iarăşi, e o problemă. Reţeaua lor socială se restrînge...Părinţii au nevoie de o pauză de la îngrijirea aceasta permanentă.”, mai adaugă Laila Onu.

Pentru familiile în care se află persoane cu dizabilităţi intelectuale severe, Fundaţia Pentru Voi a amenajat în Timişoara şase locuinţe protejate şi un centru de zi. În fiecare dintre ele există personal specializat care are grijă de cei pe care îi găzduiţi. La centru şi în locuinţele protejate sînt aduse persoane cu sindrom Down, autims sau retard mintal server. “Sînt singurele servicii de tip respite din România”. Prin proiectul “Ia o pauză!”, fundaţia oferă şi consiliere şi organizează grupuri de suport pentru familiile persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. „Lumea de multe ori are senzaţia că dizabilitatea intelectuală apare doar în familiile fără bani. Sau că e o chestiune de bani, aşa rezolvă situaţia. De fapt, ei au nevoie de servicii”, adaugă directorului fundaţiei.

Despre familia lui Bogdan, Laila Onu spune că “Pe an ce trece situaţia lor se înrăutăţeşte.”. Probabil că au nevoie de mai mult sprijin şi timp ca să “îşi tragă sufletul şi să o ia de capăt”.

Proiectul Servicii de tip respite – „Ia o pauză!” este co-finantat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă, implementat de Fundaţia Pentru Voi.
Mai multe despre Bogdan şi familia lui se găsesc în filmuleţul disponibil aici