Nu, nu e vorba neapărat de cupluri conjugale, deși și acestea sînt întîlnite des. Ba chiar s-au făcut și clasamente prin însumarea ratingurilor soțului și soției, rezultînd așa-numitul Club 5000+. Cei mai titrați membri ai clubului sînt ucraineanul Ivanchuk și rusoaica Galliamova (astăzi divorțați), care la un moment dat au avut un rating combinat de 5341 de puncte ELO. Iar printre cei aproape 50 de membri ai clubului, e unul din care face parte și o româncă, Alina L’Ami, căsătorită cu un mare maestru olandez. 

Dar, cum spuneam, nu la astfel de cupluri șahiste voiam să mă refer în principal. Ci la cele constituite prin rivalitatea jucătorilor de top. Există în istoria recentă așahului perioade marcate de cîte un cuplu de șahiști puternici care îi domină pe toți ceilalți jucători și care ajung inevitabil să se ciocnească între ei. Cel mai vestit astfel de cuplu este cel format de Anatoly Karpov și Garry Kasparov. Rivalitatea lor a atins apogeul în meciurile pentru titlul mondial din 1984 și 1985. A fost nevoie în cei doi ani de nu mai puțin de 72 de partide pentru a se decide cui îi revine coroana de campion mondial. Una peste alta, „cei doi K” au dominat scenașahului mondial aproximativ 15 ani, pînă spre anul 2000. 

Dar înainte de Karpov și Kasparov a mai fost un cuplu de top format din alți „doi K”. Este vorba de același Karpov și de Viktor Korchnoi. Rivalitatea dintre ei a început în anii ‘70, cînd Karpov l-a înfrînt pe Korchnoi în calificările pentru meciul pentru titlul mondial deținut de Fischer. Apoi, după ce Karpov a devenit campion prin neprezentarea lui Fischer, cei doi s-au întîlnit de două ori pentru titlul mondial, în 1978 și 1981, ambele confruntări fiind cîștigate de Karpov. 

Un alt cuplu istoric de șahiști de top a fost alcătuit de cubanezul Jose Raul Capablanca și de rusul Alexandr Alehin. Cei doi și-au tranșat rivalitatea într-un singur meci pentru titlul mondial, în anul 1927, pe cînd cubanezul părea invincibil. Au urmat vreo zece ani în care Capablanca a tot încercat să își recupereze statutul de campion, dar Alehin nu i-a mai dat ocazia. 

Carlsen vs Nu contează

În zilele noastre însă nu mai există nici un cuplu alpha în șah. De aproximativ cinci ani, norvegianul Magnus Carlsen nu are rival. L-a înfrînt și în 2013 și în 2014 pe Anand, aflat pe final de carieră, iar un alt șahist în stare să creeze binomul” nu s-a arătat în toată această perioadă. Pe lista ELO, distanța dintre Carlsen și potențialii săi adversari e atît de mare, încît privind-o poți să spui că norvegianul e pe primul loc, iar pe următoarele două nu e nimeni. În turneul candidaților încheiat luni, pe 28 martie, aproape toți cei opt jucători participanți au avut o șansă reală să devină adversarul lui Carlsen în meciul pentru titlul mondial programat în noiembrie la New York, posibil chiar în Trump Tower, dacă luăm de bună sugestia controversatului șef al federației internaționale de șah. A cîștigat pînă la urmă turneul Sergey Karjakin (vezi foto), un șahist născut la Simferopol, susținător declarat al anexării Crimeei de către Rusia. 

Dar perioadele fără cupluri de top au mai fost în istoria șahului. Încă de dinainte de primele meciuri sau turnee oficiale pentru titlul mondial la șah, pe la mijlocul secolului 19, americanul Paul Morphy trecea în mod unanim drept cel mai bun șahist al epocii. La fel se poate spune și despre epoca rusului Mihail Botvinnik, care a dominat singur șahul mondial o sută de ani mai tîrziu. Dominația meteorică a lui Fischer nu a durat la fel de mult ca la alții pentru că s-a retras brusc și prematur din competiții. Și chiar și Anand poate fi considerat un lider solidar, în cei cîțiva ani de dinaintea ascensiunii lui Carlsen.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.