Carlsen – Caruana, meci cu prelungiri

Toate cele 12 partide de șah clasic din meciul pentru titlul mondial de la Londra s-au încheiat remize. Deși nu au fost partide anoste, publicul se simte trădat. Vrea sînge, vrea victorie și înfrîngere, vrea să vadă suferința învinsului și jubilația învingătorului. Momentul acesta s-a amînat, pentru partidele de șah rapid și de blitz, programate începînd de azi. Stabilirea campionului mondial la șah clasic va depinde astfel de abilitățile combatanților la șah rapid și la blitz, „discipline” șahiste care au campionate separate. Dar astfel se va putea spune că într-adevăr campionul mondial la șah este cel mai bun la toate versiunile.

Pînă la deznodămînt, iată mai jos cum s-a scris istoria părții clasice a acestui meci.

Primele două partide. Deși Caruana a suferit mult în prima partidă, se poate spune că în ansamblu americanul a ieșit psihologic pe plus. A supraviețuit torturei scandinave, demonstrînd că face față cu brio pe terenul în care Carlsen excelează: partide lungi, grele, cu manevre și mici ciupeli de avantaje poziționale care ulterior să poată fi speculate și eventual convertite. Plus că în partida a doua, Caruana a fost cel care a avut inițiativa și prima șansă la obținerea întregului punct pus în joc. N-a fost cazul pînă la urmă, nici în prima, nici în cea de-a doua partidă a meciului.

Rundele 3-4. Scenariul din rundele inaugurale se repetă, într-o formă atenuată. Partide relativ lungi, dar niciun avantaj dobîndit la un moment dat de vreun jucător nu a mai fost la fel de mare precum cel avut de Carlsen în prima partidă. Cei doi sînt ca boxerii de categorie grea din rundele finale ale partidei: schimbă reciproc lovituri, dar nici una nu reușește knock-out-ul. Etapa e însuflețită de un episod din afara sălii de joc. Pentru scurt timp, pe contul de YouTube al clubului lui Caruana au apărut fragmente din antrenamentul online al șalangerului. Nu e clar dacă e o intoxicare sau o scurgere autentică de informații, dar mai mulți specialiști au remarcat că deschiderile jucate de Caruana se regăsesc în filmulețul de două minute de pe YouTube.

Rundele 5-6. E jumătatea meciului și scorul e egal, după șase remize. S-a intrat în rutină: Caruana a acceptat să joace tipul de partidă de uzură al lui Carlsen, astfel că rezultă partide lungi, cu cei doi făcînd mutări asimptotic la jocul de computer, cu variații mici, subunitare, ale avantajului, de o parte și de alta, albă sau neagră, nu contează. Că lui Caruana îi merge bine pe terenul lui Carlsen s-a văzut în partida a șasea, în care a avut șanse să obțină un avantaj decisiv și care totuși s-a încheiat tot remiză, în 80 de mutări și aproape șapte ore de joc. Dar să nu ne plîngem; la vremea lor, tot într-un meci pentru titlul mondial, Karpov și Kasparov au făcut la un moment dat 17 remize consecutive într-un meci care a durat cinci luni. Tot previzibil, în ziua liberă dintre o pereche de runde, Carlsen iese la un fotbal, iar Caruana probabil face plimbări mai lungi. Rutina a fost spartă probabil doar de o declarație a lui Carlsen care a fost întrebat care e jucătorul lui preferat de șah. A răspuns că... el însuși, dar acum trei ani. Narcisism șahist sau ce?!

Rundele 7-8. Aceeași direcție, doar că americanul pare să se simtă din ce în ce mai bine în pielea vikingului. Remiza oarecum liniștită din runda a șaptea a fost urmată de remiza chinuită, obținută in extremis de Carlsen, din runda a opta. Dacă la partida a șasea, Carlsen a spus că a jucat „prea casual”, aici s-a declarat norocos că a supraviețuit. Comentatorul rus Peter Svidler, el însuși un mare maestru de top, a spus că pînă în runda a opta doar în prima partidă a mai fost vorba de o poziție așa de tensionată, cu șanse de a determina un rezultat fără virgule. Oricum, dacă aș fi somat să fac un slalom printre remize ca să spun cine are the upper hand pînă acum, aș spune că teoretic Fabiano Caruana e preferatul computerelor, dar că psihologic Carlsen (încă) îl domină.

Rundele 9-10. Ce se poate spune cu siguranță e că Magnus Carlsen și Fabiano Caruana sînt cei mai în formă jucători ai momentului. Americanul a avut un an foarte bun, iar Carlsen a fost mai slab, vorba lui, doar față de propriile standarde, orice alt șahist în afară de el putînd considera că a avut un an excelent. Al doilea lucru sigur e că norvegianul e sîcîit de ascensiunea sigură a lui Caruana și e cel ceva mai nervos în această confruntare. Dar altfel, pare să se considere avantajat de intrarea în meciurile de șah rapid, unde diferența de rating dintre el și Caruana e mult mai pronunțată. Întrebarea e dacă și americanul gîndește la fel. În rest, alte două remize „strînse”, cu un Carlsen mai dispus să riște, dar nu îndeajuns pentru prudentul Caruana. Uneori, riscul asumat de adversar se speculează tot cu un risc, ceea ce nu e genul lui Caruana și de aici rezultatele de ½, ½, ½,...

Frustrarea fanilor e de înțeles, s-a ajuns la ultima fază și niciun rezultat decisiv. E normal ca acum cei doi să nu mai caute loviturile spectaculoase, ci să se ferească de ele. Să joace adică la remiză, avînd în vedere că un pas greșit nu mai are cînd să fie recuperat. Însă remizele în sine au fost de lupta, cel puțin 3-4 partide fiind foarte disputate. A zecea cel puțin, putea să încline balanța în orice direcție, după cum au spus-o specialiști ca Anand sau Kasparov.

Rundele 11-12. Cum am spus, cine mai riscă pe ultima sută de metri? Ca boxerii de categorie grea, au mai fost schimbate cîteva lovituri, dar urechile protagoniștilor sînt ciulite la gong. Ultima partidă nici măcar nu a mai fost stoarsă de toate posibilitățile, cum s-a petrecut în toate celelalte. Jucătorii s-au așezat solid și cînd au văzut că nimeni nu mai dă ca să nu se expună, au remizat, la propunerea lui Carlsen. În poziția finală, pe tablă încă erau damele, turnurile, cîte trei figuri ușoare și se schimbase doar o pereche de pioni. Ceea ce multă lume estima, s-a întîmplat: a fost, cum au spus mucaliții, un „Drexit” (de la draw, remiză în engleză). Cele 12 remize nu au adus nici măcar o schimbare de rating. Ca la început, Carlsen are 2835 de puncte Elo, Caruana 2832. Totul se va decide la șah rapid sau la blitz, unde - e de spus - Carlsen are prima șansă teoretică.

Diagrama săptămînii

Soluția diagramei 135 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 134 de data trecută: 1. Rg5! (albul merge direct spre ceea ce pare pierderea decisivă a turnului) Th5+ 2. Rxg6 Txe5 3. f7 (și deodată se pare că pionul alb nu mai poate fi oprit de la transformare) Te6+ 4. Rg5! (la 4. Rg7, urma 4… Te7 și negrul dă turnul pe pion și cîștigă) Te5+ 5. Rg4! (ca și acum o mutare, aducerea regelui alb pe coloana f, cu 4. Rf5 sau 5. Rf4 îi dă negrului posibilitatea să joace Te1 și apoi Tf1, stopînd pionul sau cîștigînd piesa transformată de alb) Te4+ 6. Rg3! (aceleași considerente) Te3+ 7. Rf2 (acum negrul nu mai poate ocupa coloana f și pierde) Te7 8. f1D cu cîștig.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: Nikolai Dunaevski, World Chess.