Dileme on-line

E pe ultima sută de metri, în Saint Louis, Missouri, campionatul național de șah al Statelor Unite.

Leacuri băbeşti, supremaţia dacilor, extratereştri, ocultism, pseudo-astrologie, masoni, conspiraţii, false descoperiri ştiinţifice: pe unde întorci capul pe internet, dai peste asemenea subiecte. Iar răspîndirea Facebook a sporit interesul pentru astfel de preocupări.

În contextul electoral actual, amuţit de multe şi varii surprize, mă refugiez – şi propun şi cititorilor s-o facă – în „eternul şi fascinantul” Caragiale. Cum tema patriotică se conturează ca fiind calul de bătaie al mai tuturor candidaţilor şi alegătorilor, mă gîndesc să livrez şi unora şi altora cîteva idei ajutătoare.

Psihologii și neurologii nu s-au decis încă dacă șahul te ajută să trăiești mai mult. Una dintre teorii spune că șahul, dar și bridge-ul, sau Sudoku, îți pot ține mintea în priză, chiar dacă avansezi în vîrstă. Altă teorie susține că efortul mental cerut de o carieră remarcabilă în șah te uzează și pînă la urmă îți scurtează viața.

„Ce mai freamăt, ce mai zbucium!” – scria Poetul. Freamătul şi zbuciumul s-au iţit şi acum (în ziare, pe site-uri, pe Facebook, la televizor), deşi nu e vorba despre nici o luptă, ci despre un biet cîntecel. Sau, cum spune Mircea Cărtărescu, „o poezie cîntată”: „Despre smerenie” cu trupa Taxi.

În ţara noastră, expresia „să nu ridicăm prea sus ştacheta exigenţei” e, de multă vreme, emblema unui solid şi igienic relativism.

Pentru cei care nu sînt pasionați de scandal, ci de muzica operă în sine, amintesc de cîteva lansări de discuri care mie mi-au atras atenția; unul dintre ele mi se pare că este unul dintre cele mai bune pe care le-am ascultat anul acesta.

E oficial: India are pe moment cea mai bună echipă de şah din Asia. În turneul recent de la Abu Dhabi, tigrul indian a reuşit pentru prima oară să surclaseze dragonul chinezesc, şi încă la două puncte distanţă.

Credem, s-ar zice, că, în materie electorală, vinovată nu e formaţiunea care pierde alegerile, ci aceea care le cîştigă: cîştigătorii sînt cei care, prin malversaţiuni, bacşişuri, promisiuni goale, demagogie populistă etc. ies pe locul întîi, păcălind lumea.

Avem un plan-cadru cu ore mai multe şi care nu prea arată vizionar. Să vedem cum vor arăta programele şi manualele. Poate că părinţii anilor 2020-2030 vor avea motive să nu mai fie atît de sceptici şi cîrcotaşi cum sîntem noi.

cît ar putea să coste o păpușă hidrocefală

O lume a simţurilor modificate.

Planurile pentru meciul din noiembrie de la New York pentru titlul de campion mondial par să surclaseze cu mult toate standardele în materie. Pur și simplu, organizatorii meciului vor ca în cele două-trei săptămîni de joc șahul să iasă prin toți porii metropolei.

Un prieten îmi semnalează un articol al lui Wolf Lepenies, apărut în Die Welt, în august 2013. Se intitulează: „Proiectul recolonizării. Albii trebuie să se întoarcă”.

Aud tot mai des în jurul meu despre diverse nemulţumiri ale părinţilor în legătură cu şcolile în care învaţă propriile odrasle. Unii cer schimbarea cîte unui profesor, alţii sînt nemulţumiţi că profa de muzică „le strică media” pentru că nu le dă 10 la toţi ş.a.m.d.

Cel mai vestit astfel de cuplu este cel format de Anatoly Karpov și Garry Kasparov. Rivalitatea lor a atins apogeul în meciurile pentru titlul mondial din 1984 și 1985.