Voci de operă; despre Shakespeare
Pentru cei care nu sînt pasionați de scandal, ci de muzica operă în sine, amintesc de cîteva lansări de discuri care mie mi-au atras atenția; unul dintre ele mi se pare că este unul dintre cele mai bune pe care le-am ascultat anul acesta.
Magdalena Kozena și muzica lui Claudio Monteverdi
Magdalena Kozena este una dintre cele mai importante mezzosoprane ale timpurilor noastre: la aproape 43 ani, cîntăreața născută în fosta Cehoslovacie poate privi în urmă cu mîndrie către realizări excepționale: spectacole pe cele mai mari scene ale timpurilor noastre, aproape 40 de discuri ce-i poartă numele; însă Magdalena Kozena poate privi și înainte cu aceeași mîndrie: de exemplu, în actuala stagiune este artist în rezidență pentru nu mai puțin de 4 instituții, Wigmore Hall din Londra și Filarmonicile din Luxemburg, Praga și Hamburg. Plus spectacolele obișnuite de stagiune. Plus job-ul full time de mamă (are trei copii cu celebrul Simon Rattle, dirijorul Filarmonicii din Berlin aplaudat furtunos și la București în cadrul Festivalul Enescu de anul trecut).
Una dintre predilecțiile repertoriale ale Magdalenei Kozena este muzica veche. Iar discul apărut pe 26 februarie 2016 la casa Archiv cred că este un moment de grație pentru mezzosoprana cehă. Muzica lui Claudio Monteverdi, compozitorul italian care a trăit în prima parte a secolului al XVII-lea și care marchează trecerea în muzică de la Renaștere la Baroc, este în sine deosebit de frumoasă. De fiecare dată cînd o ascult, mă întreb în ce lume a trăit acest extraordinar Monteverdi, de muzica sa sună atît de special.
Evident că Magdalena Kozena stăpînește la modul superlativ știința de cînta muzica veche – este cu totul altceva decît muzica de operă a secolului al XIX-lea. Iar alături de Magdalena Kozena se găsește ansamblul La Cetra din Basel, condus de Andrea Marcon, alcătuit din 13 muzicieni care cîntă la instrumente folosite în vremea lui Monteverdi, ceea ce aduce o notă de autenticitate suplimentară.
Mi-e greu să aleg ce mi-a plăcut mai mult de pe acest album: madrigalele, ariile din opera Încoronarea Popeei? Sau poate acel extraordinar madrigal Combattimento di Tancredi e Clorinda, o partitură în sine extraordinară, în care Monteverdi experimentează procedee devenite standard sute de ani mai tîrziu? În orice caz, acest disc mi se pare o experiență sonoră de neratat atît pentru cei care caută autenticul interpretării muzicii vechi, cît și pentru cei care, pur și simplu, doresc să se scufunde într-un univers departe de scandalul și agitația din peisajul autohton.
Discul Magdalenei Kozena poate fi ascultat duminică, 17 aprilie, de la ora 13.05 la Radio România Muzical și oricînd, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Opera Gold
Marile case de discuri caută permanent soluții pentru a se adapta unei piețe în continuă schimbare; în plus, muzica clasică nu e tocmai ușor de vîndut celor cu vîrste mai mici, așa că se pune din ce în ce mai mult accent pe mediul digital accesat în mod natural de tineri.
Evident, o compilație care să conțină 100 de momente celebre din opere ale tuturor timpurilor, în interpretări dintre cele mai prestigioase, este un produs care poate atrage atenția oricui (mai ales celor care încă nu știu destul de multe, dar ar vrea să știe, despre muzica de operă). Alături de Cecilia Bartoli, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Renata Tebaldi, Juan Diego Florez, regăsim printre numele protagoniștilor și pe cel al sopranei Angela Gheorghiu, cu aria bijuteriilor din opera Faust de Charles Gounod. (Aviz amatorilor: Angela Gheorghiu în “Tosca” de Puccini poate fi urmărită în direct la Radio România Muzical, de pe scena Operei de Stat din Viena, pe 16 aprilie, de la ora 20.30).
Itunes, Google Play și 7Digital sînt platformele de unde poate fi achiziționată această colecție la un preț într-adevăr accesibil, avînd în vedere calitatea ei (29 lei la Google Play). Colecția poate fi ascultată și pe platformele de streaming contra-cost: Spotify, dar și Deezer și Zonga (acestea două din urmă accesibile și din România).
Shakespeare prin ochii compozitorului Rufus Wainright
Pe 23 aprilie se vor împlini 400 ani de la moartea lui William Shakespeare – comemorare importantă nu doar pentru lumea teatrului, ci și pentru cea a muzicii, pentru că sînt atîtea lucrări muzicale inspirate de piesele lui Shakespeare.
Special pentru această comemorare, Deutsche Grammophon lansează în 22 aprilie 2016 un disc care conține muzică creată de compozitorul americano-canadian Rufus Wainright, foarte cunoscut în lumea muzicii pop, dar și a muzicii de film. Rufus Wainright a scris de asemenea și o operă, Prima donna, de asemenea editată de Deutsche Grammophon în 2015.
Discul Shakespeare cuprinde lucrări originale scrise de Rufus Wainright, inspirate de 9 dintre sonetele shakesperiene. Toate sînt lucrări vocale, însă de facturi foarte deosebite, pentru că într-unele dintre piese, poemele shakesperiene sînt declamate de actori faimoși (Helena Bonham Carter și Inge Keller, de exemplu), iar în altele, vocea solistă este cîntată – cele mai reușite mi se par piesele interpretate de soprana Anna Prohaska. Muzica de asemenea este foarte deosebită – cu influențe clare pop în piesele unde cîntă însuși Rufus Wainright, și cu o alura impresionistă în cele interpretate de Anna Prohaska.
“Take all my loves” (albumul și-a luat titlul de la sonetul nr.40 de Shakespeare) cred că spune multe despre Shakespeare însuși – contemporanul nostru, la 400 ani de cînd, totuși, nu mai este printre noi...
Secvențe de pe acest album pot fi ascultate pe 6 mai, de la ora 11.30, la Radio România Muzical. Iar pe 23 aprilie, aveți o întreagă dimineață cu muzici inspirate piesele lui Shakespeare, la Radio România Muzical.
