Ziua de odihnă
Legăturile Bisericii Ortodoxe cu Coaliția pentru Familie au fost și sînt evidente și demonstrate. Biserica, însă, nu ne lămurește de ce susține cu atîta înverșunare și resurse acest lucru. Practicarea homosexualității este considerată un păcat, dar mai sînt și alte păcate împotriva cărora nu se zbate nimeni, deși împotriva lor nu trebuie schimbată Constituția. Iar ele sînt mult mai simplu de combătut.
Un singur exemplu. Într-una din primele porunci – deci cele mai importante – (a doua sau a treia căci numărătoarea depinde de la un cult la altul) date lui Moise și scrise pe tablele legii se cere: „Adu ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale, iar în ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămîne la tine.“ (Exodul, cap. 20, versetele 8-10).
De ce Biserica nu-și aduce aminte de porunca aceasta și să le amintească oamenilor că, în ziua de odihnă, sluga și slujnica, ce se numesc astăzi angajați la hipermarketuri, nu ar trebui să lucreze pentru tine? Punîndu-i să-ți taie salamul ție, om cu frică de Dumnezeu, în ziua de duminică săvîrșești un mare păcat împotriva poruncii divine. Închiderea magazinelor duminica, prin lege, n-ar fi necesară, așa cum erau discuții să se facă „la fel ca dincolo“, ci ar fi firească întrucît, nu-i așa (?!), comerțul ține de o singură lege: a cererii ce creează oferta.
Pentru acest lucru nu ar trebui schimbată Constituția, nici legile țării. Trebuie doar ca Biserica să-și educe drept-credincioșii!
Observ, de asemenea, că în calendar s-au înmulțit sărbătorile „cu cruce roșie“, adică acelea care presupun odihna și slujbe în biserici. Femeia de la mezeluri nu prea le poate ține, însă, căci dacă pică ca anul acesta cînd, în Săptămîna Luminată, au fost sărbători nou introduse vineri și sîmbătă, apoi duminica. Treburile casnice nu pot fi amînate atît de mult.
Tot așa, s-au înmulțit și „liberele“ de la stat, cică pentru a ne conforma normelor UE. Așa a apărut ziua liberă cu ocazia Micii Uniri. Este interesant că Biserica n-a susținut să fie aleasă ca zi liberă o mare sărbătoare precum Boboteaza. De Bobotează, oamenii ar prefera o zi liberă ca să poată să aștepte preotul la sfințirea casei, nu să lase cheia la vecini, cum se întîmplă acum. Într-un an, s-a întîmplat ca, în timp ce un mare și „aurit“ sobor de preoți își lua locul pe scena din piața mare pentru sfințirea cea mare a apei, oameni în salopete, angajați ai unei firme, să se înalțe pe macarale, dar nu ca să rîdă în soare, ci ca să desfacă ornamentele de sărbători.
N-ar trebui oare mai puțină culoare în calendar și mai multe culori în suflet?
