Ziarul Cetății - la Alba Iulia
La ediția a treia a Festivalului Dilema Veche de la Alba Iulia, redacția Teleleu - fotograful
și jurnalista Elena Stancu - a făcut un ziar tridimensional împreună cu șapte copii.
ZIUA I
O fată de 10 ani, hotărâtă, vine prima la noi, la locul de întâlnire din fața Muzeului Național din Alba Iulia, unde e anunțat în program că au loc atelierele pentru copii. Andreea are experiență jurnalistică: în clasa a IV-a a făcut, împreună cu încă o colegă, ziarul Vocea Clasei, în tiraj de câteva exemplare scoase la imprimantă de părinți. Andrei, 11 ani, face fotografii de un an și nu mai are nimic de învățat, știe cam tot. Acceptă însă câteva sfaturi de la Cosmin despre cum se face un portret. Paul, 10 ani, vrea și el să fie redactor la Ziarul Cetății. Matei, 12 ani, va face ilustrațiile, iar Alexia și Mara, de opt și nouă ani, sunt reporterii de teren care vor descrie atmosfera din timpul festivalului.
Facem împreună cu redacția strategia pentru munca de teren și documentarea pentru un interviu cu Mircea Cărtărescu, invitatul special al acestei ediții. Fotograful și cele două fete de opt ani pleacă pe teren, iar Andreea și Paul învață să folosească un reportofon. În timpul interviului, Matei desenează un Mircea Cărtărescu cu față lătăreață și păr pe picioare.
Mircea Cărtărescu: „Am scris primul roman pe la opt-nouă ani“
Invitatul special al Festivalului Dilema Veche de la Alba Iulia, Mircea Cărtărescu, a discutat cu cei mai tineri jurnaliști despre lumile care se deschid în paginile cărților.
Reporter: Peste ce obstacole aţi trecut înainte să deveniți scriitor consacrat?
Mircea Cărtărescu: Peste cele pe care le cunoaște orice artist, adică peste multe dezamăgiri, eșecuri artistice, încercări nereușite, pe care le are orice autor tânăr până când începe să-și intre în mână și depășește stadiul în care imită alți autori și-și găsește vocea proprie.
Rep.: Ce tabieturi legate de scris aveți?
M. C.: Nu am foarte multe. Eu scriu numai dimineața, cam două ore, și nu în fiecare zi. Scriu puţin, câte o pagină sau o pagină și jumătate, rar termin două pagini la o sesiune de scris. Am nevoie de o cafea şi de o uşă închisă între mine și lume. Nu pot să scriu dacă e cineva în cameră cu mine sau dacă intră băiatul meu tot timpul şi mă sâcâie. Deci trebuie să fiu singur, concentrat și să recitesc ultima pagină sau ultimele două pagini din cartea la care lucrez ca să continui în același ton.
Rep.: Ce vă inspiră la scris?
M. C.: Întrebarea aceasta n-am înțeles-o niciodată. Eu nu cred că te poate inspira ceva din afară. Te inspiră lucrurile din interiorul tău, adică lucrurile pe care simți tu că trebuie să le spui. Nu există o sursă externă de inspirație pentru mine. Nu mă inspiră mirosul de mere sau creioanele aruncate pe podea, așa cum spuneau alți scriitori. Nu. De obicei, când încep să scriu o carte, ştiu ce vreau să spun, despre ce e vorba, ce lume vreau să construiesc și atunci n-am nevoie de alte obiecte ale inspirației.
Rep.: Cum vă dați seama că un text pe care l-ați scris este bun?
M. C.: De asta nu-mi dau eu seama, de obicei își dau seama criticii, care, mai ales când textul este prost, țin foarte mult să ți-o spună. Eu simt când am mână bună, cum se zice, simt când îmi iese ceva atunci când rămân eu însumi surprins de ceea scriu. Când nu sunt surprins, atunci înseamnă că nu am scris bine. Eu scriu ca să-mi spun mie lucruri pe care nu le știu despre mine şi despre lume.
Rep.: La ce vârstă ați început să scrieți?
M. C.: Dacă îmi amintesc bine, primul roman pe care l-am scris a fost pe la opt-nouă ani – era un roman de aventuri, cu un personaj care călătorea în jurul pământului și avea tot felul de întâmplări, care mai de care mai neverosimile. Cred că romanul acesta a avut vreo zece pagini, până la urmă n-am reuşit să scriu mai mult, și apoi prin clasa a VII-a sau a VIII-a am început să scriu versuri. După aceea am avut un cenaclu literar care m-a ajutat foarte mult, dar abia în facultate, spre sfârşit, pot să spun că am devenit un autor cât de cât profesionist.
Citiți textul integral pe
Fotografii de Cosmin Bumbutz
