Virusul transformă adevărurile în gloanțe și tîmplele noastre în ținte

14 martie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Da, mi-e teamă. Nu neapărat de epidemie, ci de acele adevăruri pe care le știm, ne-am complăcut în ele, și acum, stîrnite de virusul acesta, ne lovesc din plin și ne pot ucide!

Iată: la această oră, România este singura țară din spațiul euro-american care nu implementează o schemă de ajutor a propriei economii. Prăbușirea aproape totală a unor industrii (transport, HORECA, media etc.) va duce în termen de zile la aproape 1 milion de șomeri, conform unei analize publicate astăzi de adevărul.ro. Pentru că aceste businessuri sînt, în general, fragile. Anii trecuți au fost relativ buni, în care mai toate IMM-urile serioase au început să investească în dezvoltare. Această criză le lovește în cel mai vulnerabil punct al dezvoltării lor, cînd încă rezultatele investițiilor nu au venit: au credite angajate la bănci, au angajați tot mai mulți (căci afacerile se dezvoltau) pe care îi plătesc tot mai bine (căci așa a mers piața muncii), au taxe cu care statul, fie el pesedist sau penelist, i-a tot împovărat, au cifre de afaceri tot mai mari, dar profiturile nu s-au consolidat încă. De ce e profitul important? Simplu: dacă acționarii societății au avut profituri în anii precedenți, ei au de unde să susțină vremurile grele de acum. Dacă nu, nu. Or, dezvoltarea fiind în marș, profiturile încă nu au fost culese, căci ele sînt prognozate pentru anii ce urmează. Cam în această situație se află multe, foarte multe afaceri lovite direct sau prin ricoșeu de spaima coronavirusului.

Și în această situație ai un Guvern autist, un președinte de-o nepăsare de cyborg, un Parlament care legiferează aberant. Cea mai recentă ispravă a Parlamentului: salariile celor care stau acasă să vadă de copiii care nu mai merg la școlile închise de Guvern din cauza epidemiei vor fi suportate de angajatori, care își vor recupera banii reținînd o parte mică (2%) din viitoarele taxe pe munca celor care stau acasă. Rămîi mut! Angajatorilor li se prăbușesc afacerile acum. Cum să le ceri lor să plătească acum salariile unor angajați care nu mai lucrează pentru că Guvernul a închis școlile? Doar indivizi care habar nu au cum se ține o afacere din cash-flow pot gîndi așa ceva. Și nu-i de mirare, căci Parlamentul e plin de indivizi care nu au fost în stare de absolut nimic toată viața lor. Oameni care toată viața lor au mufat bugetele publice într-un fel sau altul. Oameni care cred că banii plutesc în aer, trebuie doar să întinzi mîna să-i apuci. În Parlament nu e loc pentru cei care fac banii cu trudă, cu risc, cu nopți nedormite de gînduri, cu îndrăzneală. Din păcate – și o spun ca unul care a trecut vremelnic pe acolo – Parlamentul României nu a reprezentat niciodată România antreprenorilor și IMM-urilor. Niciodată! Acolo s-au găsit puternic reprezentați bugetarii, pensionarii și marile corporații. Plus ceva mafie. Atît.

Repet, în afara României, toate țările din lume au în vigoare la această oră scheme de ajutor. Sigur, cele bogate, precum Germania sau SUA, bagă bani direct în sistemul circulator al economiei, ca și cum ar pompa sînge într-un corp ce suferă de o gravă hemoragie. Cele mai sărace, ca noi, nu dau neapărat bani de la Guvern, că nu prea au de unde. Dar au relaxat deja unele termene de plată, au suspendat temporar unele dări, au stimulat apariția pe piață a unor linii de credit, preiau, chiar, parte din salariile angajaților numai să nu fie dați afară. Ei bine, la noi nu se guvernează ca la alții. Noi avem stilul nostru. Spectacolul oferit țării speriate de trio-ul Iohannis – Orban – Cîțu a fost, cred, cel mai dezgustător de la Revoluție încoace. Înjuram PSD că, pe vremuri normale, își dă jos singur Guvernul cu moțiune de cenzură? Ni se părea că e de neacceptat? Dar ce a făcut PNL în vremuri de urgență națională cum e? Sigur, nu e PSD, așa că nu ne revoltăm chiar așa de tare, dar încăpățînarea noastră în idiosincrazii nu rezolvă nimic. Economia României e lovită în plex și Guvernul se auto-izolează la Vila Lac nu-știu-care ca să joace dramoleta testelor de coronavirus, ieftină și rușinoasă în context. Ei fac teste cu nemiluita fie că trebuie, fie că nu trebuie, în timp ce medicii spun oamenilor care ar vrea și ei să se testeze, că nu le pot face pentru că sînt scumpe și kiturile sînt insuficiente. Nimeni nu zice că un membru al Guvernului nu trebuie să facă testul. Dar să-l facă decent, după regulile cu care medicii lucrează pentru oricine. Că a trecut prin fața ușii biroului tău un senator infectat cu coronavirus nu te califică pentru test! Și în timp ce Guvernul se testează, se autoizolează prin vilele de protocol și ne dă comunicate despre cum se mai simte, economia cade pe zi ce trece. Las la o parte că, așa cum știu cei care acum se străduiesc să plătească salarii angajaților în condițiile unei piețe cvasi-paralizate de spaimă, succesul intervenției Guvernului în economie este direct influențat de moment: ori o faci la timp, ori o faci degeaba. Și nenorocitul ăsta de timp nu vrea să asculte de ambițiile politice ale lui Orban, de slăbiciunile lui Cîțu, de orarul de lucru al lui Iohannis sau de programul de lucru al Parlamentului, în plen și comisii. Un adevărat dușman al României timpul ăsta!

Adevărurile care ne lovesc brutal, adevărurile pe care epidemia de coronavirus le transformă în arme letale îndreptate spre capetele noastre ne spun că sistemul nostru politic este profund defect, că nimic din ceea ce ajunge să conducă România prin sistemul acestor partide nu ne este bun. Le-am încercat pe toate și nu a ieșit nimic!

Că președintele Iohannis nu e deloc capabil de empatie cu propriul popor știam și cînd l-am votat. De trei ori l-am votat! Dar acum, iată, ceea ce la data votului mi se părea că nu e chiar un motiv să nu-l votez mi se pare un impediment uriaș, ceva ce pur și simplu îl face inapt pentru acest job. Acuma îmi jur să nu mai votez candidați incapabili de empatie, reci și egoiști! Va fi pentru mine un criteriu mai presus de cel al apartenenței politice. Dacă, firește, mai apuc alegerile care vin...

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.