Vedere de la Praga

18 mai 2016
După TIFF  jpeg

În 2000, cînd am plecat prima dată la Praga, într-o vacanță cu trenul, le-am trimis lor mei o vedere. Cred că a fost printre ultimele puse vreodată la poștă. Și, probabi, cum se întîmpla de cele mai multe ori, a ajuns la destinație după ce mă întorsesem acasă. Am mers pe străduțele ei atît de mult că aveam picioarele varză. Am intrat într-un Humanic și mi-am luat niște încălțări ciudate, albastre și moi, dintr-un fel de burete. Mă întreb acum dacă nu erau cumva pentru mări cu pietre. Puțin mai contează, pe mine m-au servit conștiincioase și am bătut în lung și-n lat orașul. Cochet, renovat impecabil, cu straturi de istorie bine conservate începuse deja să atragă turiști din toată lumea.

N-am uitat-o pe madam Jelinkova, în a cărei pensiune, aflată într-un cartier de case liniștit, am stat mai bine de o săptămînă. Poate pentru că era prima călătorie în străinătate, i-am păstrat mic dejunului pe care ni-l pregătea în fiecare dimineață o amintire extrem de plăcută. Văd și acum tava pe care aranja cafelele, ouăle fierte, sucul de portocale și alte mărunțișuri. Nimic extraordinar, bineînțeles, doar că senzanția nu era că eram niște străini, ci niște nepoți din Est, veniți la o mătușă, în vacanță. Am plecat la noi cu 500 de dolari, strînși timp de cîteva luni. Și ne-au ajuns, Praga semăna cînd cu o carte poștală, cînd cu o cetate de turtă dulce.

În 2013 am revenit pentru trei zile, dar cu treabă. Se lansase cea mai ambiţioasă producţie originală HBO Europe, făcută în Cehia, Burning Bush, poveste care porneşte de la gestul din 16 ianuarie 1969 al lui Jan Palach, studentul care şi-a dat foc în Piaţa Wenceslas, şi care a murit trei zile mai tîrziu la spital.

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. Le-am povestit amicilor mei scriitori cu care am făcut călătoria, despre ce-mi spusese un autor ceh, pe care l-am cunoscut la Budapesta: “Mai stau aici, doar pentru că am o mamă bolnavă, dar de abia aștept să plec în altă parte”. Atunci n-am înțeles, acum i-am dat dreptate. Cred că poate deveni destul de apăsător să locuiești într-un oraș în care mișună atîția oameni și să-ți mai găsești locul. Există, desigur, cartiere, mai îndepărtate de centrul istoric, unde viața curge altfel, nu e totul atît de marketat și nici atît de scump. Traducătorii cehi cu care ne-am întîlnit ne-au povestit despre studenții care învață românește, despre piața de carte din Cehia, unde un autor de succes vinde 3.000-4.000 de exemplare. Niciunul nu mai fusese de ceva vreme în România, dar ne-au făcut să ne simțim ca acasă. Am mîncat cîrnați picanți și găluște și am vorbit despre literatură, ne-am împrietenit și, nu știu cum se face, dar partea asta umană devine o continuare firească a lecturilor și a discuțiilor despre scris. Imaginea noastră, pe o pajiște verde cu mulți pomi, are o liniște incredibilă. Răzvan ne-a dus acolo și tot el ne-a făcut o poză din spate. Doar Ioanei i se vede o jumătate de față. Părem că bătuserăm atîta drum doar ca să ne așezăm acolo și să ne tragem puțin sufletele.

Berea așteptată la intrare, și băută cu Iulian, în U Zlaténo tygra (La Tigrul de aur), locul favorit al lui Hrabal, a rămas cea mai gustoasă. Ne-am zgîit la pozele de pe pereți, ne-am imaginat cum stătea el și se uita la oamenii care veneau și plecau. Ne-am simțit norocoși cînd chelnerul ne-a așezat la o masă cu alți patru turiști, mult mai tăcuți decît noi. Ne-am privit, am zîmbit de cîteva ori unii la alții și am împărțit frățește o bucată de timp. A doua halbă n-a mai venit niciodată, masa fusese rezervată.

Scriitorii invitați anul acesta de Ministerul Culturii și ICR Praga au fost Ioana Bîldea-Constantinescu, Adrian Barbu, Ciprian Vălcan, Răzvan Țupa și Iulian Tănase. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
Staţiunea balneară construită de la zero într-un oraş din Ardeal. Când vor sosi primii turişti FOTO
Autorităţile din Alba au mai făcut un pas în procesul de finalizare a unei investiţii în valoare de circa 35 de milioane de lei privind construcţia staţiunii de băi sărate din oraşul Ocna Mureş.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.