USL, un zombi care încă bîntuie
În ceșcuța politicii românești, gigantica furtună a zilelor acestea este relația încordată dintre USRPLUS și PNL. Eu nu cred că hîrjoneala asta între userei și penelei are vreo importanță. Pericolele mari vin din alte direcții, dar noi nu le băgăm în seamă. Rămînem în superficialitatea noastră o națiune politică etern încordată asupra unor detalii nesemnificative. E ca și cum stăm pe o cale ferată, se apropie de noi rapidul în viteză maximă să ne facă praf, dar noi sîntem îngrijorați că simțim cum ne trage puțin curentul și e posibil să răcim. Așadar, n-aș fi simțit nevoia să scriu acest articol dacă nu s-ar fi pomenit în discuții ceva ce mă doare, ceva ce ține de o experiență politică personală, pe care am trăit-o din plin, cu durere, mult mai acut decît alții, mult mai acut decît mulți dintre cei care vorbesc acum despre ea. E vorba despre USL, alianța politică dintre PSD-ul lui Ponta&Dragnea, PNL-ul lui Crin Antonescu și Partidul zis Conservator al lui Dan Voiculescu, care a funcționat din februarie 2011 pînă în februarie 2014. Apartenența la / simpatia pentru USL a devenit motiv de reproș astăzi. E bine, sînt de acord! În 2012 uselismul nu era mai puțin reprobabil decît este astăzi, doar că atunci prea puțini își dăduseră seama. Asta e o altă discuție, nu e tema acestor rînduri. Ceea ce mă irită, însă, este să văd cine atacă folosind reproșul uselismului. Și, cum am o anume legitimitate să discut subiectul, nu pot să tac.
De ce mă doare să văd cum se manevrează astăzi păcatul uselist? Pentru că în acei ani eram unul dintre puținii care strigau pe unde puteau că USL este o construcție politică de o toxicitate aproape mortală. Că va fi rău cu ei! Că se face praf justiția și democrația, că se subminează grav locul României în UE, că va crește corupția pînă la cer, iar incompetența și impostura se vor impune ca principii fundamentale de selecție în stat. Că orice susținere pentru USL face rău României. Strigam degeaba, nimeni nu auzea. Soarta Casandrelor! Furia anti-Băsescu - parțial justificată, nu neg asta - injectată poporului de un aparat de propagandă mincinos, asurzea toate urechile și oculta orice rațiune. Furie fiind, a produs efecte negative. Căci niciodată furia, oricît e ea de omenească și de înțeleasă, nu a dus la ceva bun. Vedeți și acum se ce va întîmpla cu America în niște alegeri furioase.
În ceea ce mă privește, știți cum e soarta Casandrelor. Puține și de nimeni ascultate, ucise uneori, ajung să li se dea ulterior dreptate, tacit sau expres, mai devreme sau mai tîrziu. Și nu neapărat că au venit oameni să ne spună, mie sau celor care, atunci, erau alături de mine într-un minorat aproape penibil, că am avut dreptate. E vorba de modul în care istoria așează lucrurile. Uitați-vă acum, doar opt ani după marile victorii USL, unde sînt Ponta, Dragnea, Antonescu. Uitați-vă și la cîtă influență asupra societății românești mai au azi structuri de presă de genul Antena 3 sau RTV, care au fost vitale USL cam cum sînt vitali plămînii urletului. Acuma înțelegeți ce vreau să spun, nu-i așa? Ce puternici erau ei în România anului 2012! Și ce sînt ei acum? Asta arată că noi, cei puțini de atunci, am avut dreptate. Și sînt foarte mulțumit cu asta. Deci, nu e ceva neapărat personal, căci mă simt răsplătit deja de istorie pentru ceea ce susțineam atunci.
Revenind la actualitate, habar n-am cine are dreptate între PNL și USRPLUS în fiecare caz de ceartă în parte. Și nici nu-mi bat capul să mă gîndesc la așa ceva. Ce văd eu este că PNL, din punct de vedere politic și electoral, se află la zece clase peste USRPLUS. Iar partidul lui Dan Barna și Dacian Cioloș încearcă să compenseze această distanță prin afirmarea unei superiorități morale și simbolice, jucînd strident cartea purității, cinstei și a trecutului curat. Fiecare are argumentele lui și își joacă cărțile cum crede mai bine. USRPLUS știe că nu doar PSD, ci și PNL pică orice examen de etică politică, pe care crede că el îl trece. Oare? PNL știe cîte parale electorale face, de fapt, parada morală. Nu pentru că electoratul are o sensibilitate limitată și condiționată pentru chestiunile morale, ci pentru că, în politică, oricine invocă ascendentul purității morale cade; mai repede sau mai tîrziu se află că el însuși nu se ridică la nivelul moral pretins adversarilor săi și cavalerul cade de pe calul alb în mocirlă, stîrnind disprețul poporului care privește. Dar, cum zic, treaba lor, să se joace mai departe cum cred. Atîta doar, le atrag atenția să nu mai invoce argumentul uselist.
Eu voi vorbi, însă - și, da!, chiar mă erijez în arbitru, căci la anti-uselism nu primesc lecții - de cîte ori cineva mai invocă USL-ul. Puțini au dreptul să o facă altfel decît autocritic. Iar eu sînt unul dintre acești puțini și fac un pas în față. Într-un fel sau altul, mai toți s-au tăvălit în amor ori măcar și-au făcut cu ochiul prietenește cu atotputernicul USL al anilor 2012-2014 în această țară. Nu uitați, vă rog, că USL a cîștigat 36 din 41 de Consilii Județene la localele din 2012 și s-a instalat în 60% din fotoliile Parlamentului la parlamentarele din același an. Asta înseamnă că USL a fost votat și susținut masiv și de popor (inclus!), și de societatea civilă, și de mediul de afaceri, și de media, și de politicieni – acesta este adevărul adevărat. PNL în totalitatea lui, cu tot cu Iohannis, s-a iubit pătimaș cu PSD-ul lui Ponta&Dragnea sub dezmierdările lui Dan Voiculescu. Eu nu uit asta și USRPLUS face bine că amintește PNL din cînd în cînd, acel episod infam. Însă, acuzatorii de la USRPLUS trebuie să fie corecți și, dacă tot reproșează PNL acel moment, trebuie să și aplaude excepția. Ludovic Orban a fost unicul liberal vizibil al acelor ani care nu a susținut concubinajul mizerabil în care PNL nu doar că s-a complăcut, ci părea chiar că și-a găsit fericirea. E drept, a devenit și el deputat pe listele USL, s-a lăsat și el susținut de Gâdea&comp., dar chiar și așa el era singurul care mîrîia anti-PSD în acel PNL rușinos. Că el este azi premier și șeful unui PNL care a ajuns în stare să bată PSD doar după ce a important o garnitură consistentă de foști PDL-iști, este într-un fel și o răzbunare ironică a istoriei. Oricum, atitudinea lui de atunci îi aduce lui Ludovic Orban un plus serios în ochii mei.
Pe de altă parte, activiștii de atunci care sub pretexte „eco” de genul Roșia Montană și Pungești sau sub pretexte „ideologice” de genul „anti-austerității”, discret ghidați de un vînticel anti-american, mărșăluiau pe străzi în 2012, votau la referendumul din acel an și puneau ștampilele pe listele USL, iar acum sînt la USRPLUS, sînt la fel de dezgustători pe cît mă dezgustă PNL-ul. Sau, poate, și mai mult, pentru că deși au făcut jocul USL la vremea aceea, azi îi arată cu degetul acuzator exact pe cei pe care i-au sprijinit atunci.
Ce vreau să spun: lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o. Dar, mai ales, lăsați-o în pace pentru că e un zombi și știți cum e cu „morții vii”: dacă îi tot pomenești, nu-i lași să moară de-a binelea. Oricum, cei care au evitat ispita USL și, mai mult, au încercat atunci cu toate riscurile să se opună valului de furie ridicat propagandistic de această organizație politică sinistră nu prea sînt acum nici la PNL, nici la USRPLUS. Sînt afară din orice joc de acest gen. Cum le stă bine unor Casandre.
