Urmașul hipsterului
În timp ce noi încă ne mai încurcăm în terminologie, se pare că specia urbană se schimbă cu repeziciune. Iar hipsterului i se cîntă prohodul.
În timp ce noi încă ne mai încurcăm în terminologie, se pare că specia urbană se schimbă cu repeziciune. Iar hipsterului i se cîntă prohodul. Am citit de curînd un articol The hipster is dead, and you might not like who comes next numai bun să facă puțină lumină. Chiar dacă tipologiile sînt mult mai clare peste Ocean, dacă ești puțin atent, descoperi și pe aici vîntul schimbării.
Așadar, urmașul hipesterului pare să fie acest Yuccie (Young Urban Creatives). Mai elaborat și mai ambițios, aș zice. Și mai amuzant, căci cea mai mare dorință a lui pare aceasta: să fie “artist” cu orice preț. Sigur, vrea să facă bani mai mulți. Dar nu oricum, ci din munci creative. E dispus să-și schimbe job-ul, căci o firmă de IT sau o multinațională nu mai dau bine în CV.
Autorul articolului, David Infante, îi face acestui urmaș al hipsterului un portret robot. Ce mi-a atras atenția: cică ar deține mai multe exemplare din Libertate, romanul lui Jonathan Franzen. Mie mi-a plăcut cartea asta, o am în bibliotecă și am scris despre ea. Mă rog, credeam că e acolo, pînă cînd am verificat și cu ocazia asta și am descoperit că împrumutat-o cuiva și nici nu-mi mai aduc aminte cui anume. Mă rog, de prima probă să zicem că am trecut cu brio.
În teorie nu-i place gentrificarea, în practică iubește gogoșile făcute artizanal. Nici aici nu mă încadrez, dulciurile nu sînt domeniul meu, iar gentrificarea e o realitate pe care poți s-o negi cît vrei.
A, și încă ceva: un yuccie adevărat ia ediția de weekend a NYT, dar nu citește știrile. Asta chiar e problema lui, pe cuvînt. Important rămîne gestul: i se pare cool să cumpere un ziar pe hîrtie. Și pe mine, într-un fel, m-a cîștigat.
Un yuccie autohton cred că ar trebui să citească Dilema. Nu on-line, bineînțeles, ci în varianta tipărită, achiziționată de la chioșc.
