Un Carusel pe gustul meu

25 februarie 2015
Muzicile mele din 2015 jpeg

Şi librăriile sînt o chestiune de gust. Şi, deci, de vrajbă.

S-a văzut asta cînd cu lansarea

de acum două săptămîni. Unii, care consideră că librăriile dau viaţă unui oraş, au iubit librăria încă dinainte să se deschidă. Alţii au iubit-o din momentul în care au admirat arhitectura spectaculoasă a casei de patrimoniu de secol XIX în a cărei renovare s-au investit 400 de mii de euro (şi, nota bene!, nu pentru a fi transformată într-o bancă). Alţii au detestat-o din varii motive: din cauza designului interior ori a vestimentaţiei celor-vag-identificaţi-sub-numele-de-hipsteri prezenţi la deschidere, din cauza popularităţiii bruşte a locului luat, la propriu, cu asalt şi, implicit, a (caru)selfie-urilor postate pe FB sau pe Instagram, taman din cauza cărţilor (prea puţine, prea scumpe, prea nu-ştiu-cum aşezate pe rafturi-prea-înguste-prea-albe etc.), din cauză că detestă brandul Cărtureşti ( din raţiuni anticapitaliste ), Centrul Vechi ( din raţiuni antiburgheze ) sau viaţa în general ( din raţiuni personale ). 

Fiecare e liber să admire şi să frecventeze orice librărie. De fapt, fiecare e liber să-şi cumpere cărţi de unde vrea, de unde poate, de unde-i face mai multă plăcere: de la tarabele de pe stradă, din tonomatele amplasate pe peroanele de la metrou, accesînd librăriile online sau de la anticariate. În funcţie de loc, ai parte de o varietate de titluri mai mică sau mai mare, de ediţii mai ieftine sau mai scumpe, de interacţiune sau nu cu un vînzător/librar în carne şi oase. Trebuie doar să vrei să citeşti şi să fii dispus să dai, cît de cît, nişte bani pe cărţi. De fapt, nici nu trebuie să cumperi cărţi dacă-ţi place să citeşti: le poţi împrumuta de la prieteni sau de la biblioteci publice. Sau le poţi reciti pe cele din biblioteca părinţilor. De fapt, nici măcar nu trebuie să citeşti (altceva decît facturi, etichete sau bloguri, eventual marxiste).

Colegei mele Adina Popescu nu-i place noua librărie Carusel. A scris acum o săptămînă

pe blogul

A indispus-o aglomeraţia creată de cei care au venit, „ca la muzeu”, să admire clădirea-monument (pe care, apropo, generaţia noastră are acum ocazia pentru prima dată s-o admire din interior). Nu i-a plăcut display-ul cărţilor, i s-a părut că „nu sînt decît nişte accesorii” în decor, pe lîngă care se mai vînd gadgeturi şi suveniruri, cam scumpe, destinate mai degrabă turiştilor. Cei adunaţi la bistro-ul situat la ultimul etaj i s-au părut, în moc misterios, cam snobi. „Nu-i nici pe departe genul meu de local”, conchidea colega mea ale căror librării preferate rămîn Bastilia şi Humanitas Cişmigiu. 

Deşi eu n-am avut senzaţia de disconfort a Adinei, mi-a plăcut mult felul în care, indirect, aseamănă Caruselul cu „un vas de croazieră de lux”. Pe mine m-a făcut să visez. Mi-am imaginat imediat un Carusel plutitor, navigînd plin de cărţi, cu sute de cititori pe punte, între Buenos Aires-ul lui Borges, Lisabona lui Pessoa şi Istanbulul lui Pamuk! 

Şi mie îmi plac librăriile Bastilia şi Humanitas Cişmigiu. Deopotrivă ca cititor şi autor ale cărui cărţi au fost lansate şi se vînd în aceste locuri. Îmi mai plac şi Cărtureşti Verona, şi Librăria din Fundul Curţii, şi Quinet, şi Anthony Frost. De fapt, mie îmi plac toate librăriile, inclusiv cele din mall-uri, căci, fiind diferite, fiecare îmi oferă altceva: o ofertă mai mare, un loc mai intim, un librar mai priceput, o cafea mai aromată, o atmosferă mai aparte. Unde nu avem noi mai multe librării amenajate în spaţii frumoase arhitectural, din care nu doar să cumperi cărţi, dar unde să şi poţi sta la o cafea sau la un ceai sau la o prăjiturică, fie ea şi "minusculă”, cu prietenii pe care, uneori, îi întîlneşti chiar acolo, printre rafturi! 

Spre deosebire însă de Adina, mie îmi place Librăria Carusel, îmi place mult, şi mă bucur că, în sfîrşit, în Centrul Vechi se mai renovează o clădire de patrimoniu şi se mai deschide şi altceva decît sedii bancare, magazine de ţoale, cluburi sau restaurante. O librărie este tot ce putea umaniza un spaţiu urban sufocat de baruri şi şaormerii. Iar dacă cei care ies în weekend în Centrul Vechi, bucureşteni sau turişti, au curiozitatea să mai intre şi într-o librărie, chit că pentru a cumpăra un suvenir şi nu neapărat o carte sau un CD, atunci e bine şi numai atît. Poate vor mai îndrăzni să intre şi altă dată într-o librărie, eventual însoţiţi de prieteni sau de propriii lor copii.  Atîta timp cît există cărţi pentru toate gusturile şi buzunarele (şi, slavă Domnului!, există colecţii populare, reduceri şi oferte), l ibrăriile nu trebuie judecate după cine le calcă pragul: cocalar, hipster, stîngist, corporatist, biciclist, vegetarian, şerpilian. Dacă ar fi după mine – cum unele librării deja au amenajat locuri speciale pentru copii - aş lăsa oamenii să vină la librărie şi cu cîini. De ce nu!? ("

O librărie pe trei niveluri  plus subsol, cu lift şi bistro sub un acoperiş de sticlă,  într-o clădire-monument istoric, taman o astfel de librărie aduce cărţilor omagiul cuvenit, le pune  în fa ç on  şi le confirmă prestigiul cultural.  O astfel de librărie chic ajută cartea să devină, în sfîrşit, (şi) un obiect fashionable!  Iar dacă librăria – „comercială” prin definiţie  –  vinde, pe lîngă cărţi/CD-uri/DVD-uri, şi papetărie/gadgeturi/suveniruri, cu atît mai bine. Cărţile sînt scrise şi tipărite pentru a fi vîndute, la fel ca orice alt obiect cultural. O librărie nu funcţionează ca o bibliotecă – arhivînd; sau ca un muzeu – selectînd; o librărie face comerţ – vinde. Deci aduce un serviciu tuturor celor implicaţi în industria de carte, inclusiv celor ca mine şi ca Adina care scriem cărţi. Cu cît mai multe librării, cu atît mai multe oportunităţi pentru o carte de a fi găsită, răsfoită, achiziţionată!

Unii văd în Cărtureşti Carusel un fel de mall dezgustător care abuzează de corpul cărţilor, alţii văd un

 sub forma unei elegante, ambientale, spectaculoase librării unde cărţile sînt chiar sufletul clădirii de patrimoniu. Aceştia din urmă - printre care mă număr şi eu - vor avea de acum încolo un loc preferat în plus pe care-l vor frecventa pentru cărţi&discuri, evenimente culturale, prăjituri&cafea, chat-uri întîmplătoare cu turişti sau chiar pentru nişte selfie-uri snoabe de sub acoperişul de sticlă al unei clădiri  construite acum două secole.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

Foto: Ioana Bîrdu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.