Trei generații

14 septembrie 2018
Mica mea distopie jpeg

Casa în care am crescut a fost construită de părinții mamei. De fapt, mai mult de bunica mea, care a rămas văduvă la 39 de ani, cu două fete. Femeii ăsteia i-a intrat în cap că nu vrea să stea cu chirie și că trebuie să aibă un loc al ei, pe pămînt. Au cumpărat pămînt în partea cea mai săracă a orașului, peste podul Jiului, în mahala. În copilărie i se zicea cartierului de-a dreptul Bulgaria, iar lumea era colorată, pestriță și nevoiașă. O combinație de viață de țară și de vagi deprinderi de oraș. Nu erau bani mulți, așa că tot ce au putut să spere a fost o casă vagon, cu cîteva camere. Noi am rămas cu ea și ai mei au mai construit și au tot îmbunătățit clădirea în timp. Niciodată n-am știut dacă mi-a plăcut vreodată locul în care am crescut sau mă contaminase bunica cu mîndria ei de a avea o proprietate pe pămînt. Mai degrabă mă simțeam cam ruptă de lume, iar timidității mele i-ar fi făcut mai bine socializarea din fața blocului. Giorgi, Leana, Popeasca, tanti Meli, nea Dinoiu, Aurel, toți erau niște personaje care își petreceau o bună parte din viață pe băncile din fața porților. Vecinii se strîngeau ciorchine seara și povesteau vrute și nevrute pînă se întuneca de-a binelea. Noi ne jucam pe lîngă ei și trăgeam cu urechea la istoriile cu morți și strigoi răzbunători, care se reîntorceau de pe lumea cealaltă să-și rezolve problemele din timpul vieții. Învățasem și cîntam senină, exasperînd-o pe maică-mea: „Deschide-te cimitire, c-aduc două flori în tine/ Nu le-aduc să înflorească/ Ci le-aduc să putrezească.”

Majoritatea bărbaților de pe strada mea erau bețivi. Și cînd se îmbătau rău, făceau scandal sau dădeau muzica tare. Bătăile administrate copiilor erau și ele la ordinea zilei. „Ca să-și bage mințile-n cap.” Comunitatea se reunea și la rîndurile din fața centrului de pîine sau a alimentarei. Acolo, stăteam pe lăzile de plastic și așteptam istoriile de pe alte ulițe, mai îndepărtate. Amoruri, avorturi, nunți, despărțiri. „A rămas însărcinată după ce s-a așezat pe veceu după prietenul ei”, ne-a spus serioasă o doamnă, într-o după-amiază, și noi căscasem toți niște ochi mari și credeam că orice e posibil.

Dacă închid ochii, aș putea să simt mirosul de ulei de rapiță și să recompun și fața doamnei corpolente care îl manevra cu un polonic și îl turna printr-o pîlnie de tablă, în sticlele pe care le aduceam de acasă. Gustul de pîine neagră și caldă, din care rupeam cîte o bucată pe drumul de întoarcere, mi se părea mîncarea cea mai bună și mai sățioasă. Mai ales cînd aproape că ne călcam unii pe alții în picioare pentru ea.

La cum era lumea din vremea copilăriei mele, aveam toate șansele să mă antrenez pentru o viață cenușie, absurdă, mincinoasă și grea. Am spus și o s-o mai spun: mă simt norocoasă că istoria mare s-a rupt și ne-a salvat istoriile mici.

Uneori, cînd mă uit în urmă, pare atît de diferit totul, încît nu e de mirare că, atunci cînd le povestești copiilor născuți în anii 2000 despre anii ’80, ei au toate motivele să li se pară că vii de prin secolul XIX, cam așa.

Nu mi-am dorit niciodată să rămîn în orașul natal. Și n-am prea multe nostalgii legate de el. M-am întors destul de rar și atunci doar ca să îi văd pe ai mei. Multe lucruri s-au schimbat, dar peste strada mea timpul a trecut blînd. Au murit cei bătrîni, au mai apărut familii tinere, care au mai aranjat casele, dar aerul de periferie a rămas, paradoxal, intact.

Acum mă duc pentru ultima dată „acasă”, în felul în care mă raportam la el pînă acum. O să trec podul, o să mă uit la fiecare casă, o să mă gîndesc la bunica. O să-mi iau cîteva cărți, din biblioteca în care am înghesuit, bulimic, tot felul de titluri. Și mașina de scris, pe care am primit-o cadou de la tata. O să îmi amintesc de zecile de kilograme de nuci verzi pe care le-am decojit și le-am mîncat, înainte de începerea școlii. De cîinii pe care i-am avut, de cireșul pe care l-am plantat, de ghioceii mei, de bujorii și crinii ei, care vor înflori în fiecare an. Tufa de leuștean va rămîne lîngă fîntînă și regina-nopții se va înălța pînă la geam. Și o să-mi amintesc că, de fapt, am plecat de acolo în urmă cu mulți ani.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.