Totul despre like
Cîte like-uri ați dat azi? Și cîte ați primit pentru ultima dvs. postare?
Acum un an habar n-aveam cum se învîrte contorul în lumea virtuală. Sau, să nu exagerez, știam cum se adună cifrele în căsuța din josul paginii la textele pe care le-am scris și au apărut pe site-ul/ facebook-ul revistei. Ba, m-am și lăudat cu un text care a sărit de 10.000 de vizualizări și a primit peste două mii de aprecieri.
De cînd mi-am făcut un cont, am devenit și mai sensibilă și mai atentă la acest capitol. Și am încercat să mă dumiresc cît de puternic e like-ul ăsta. Dacă ni-l imaginăm ca pe o monedă, să fie vreun leu pîrlit și găurit sau, din contră, unul bătut în aur?
M-am surprins de mai multe ori învestindu-l cu puteri pe care, săracul, cu siguranță, nu le are. Și mi s-a părut nedrept. Și cam ipocrit din partea mea. Îți pasă de cineva și îți vine să iei like-ul lui ca pe un semn de afecțiune. Te agăți de el și te ții bine. Și ajungi să te bucuri ca un copil și să savurezi “marea” victorie. Mi s-a întîmplat. După aceea m-am înfuriat. Părea prea puțin și atît de lame.
Pentru că, știu atît de bine, dacă vrei să faci gesturi adevărate, nu stai nici să le numeri, nici să le contabilizezi. Le simți și basta. Lumea reală - cu telefonele, cuvintele și întîlnirile ei, cu bucurii și înfrîngeri - n-are nevoie de jocul ăsta de glezne pe pernă de aer. Camuflarea ne induce în eroare. Ne face să gonflăm situații minuscule. Să interpretăm la nesfîrșit și în fel și chip lucurile. Să suferim. Să ne facem scenarii. Să ne simțim puternici cînd, în sfîrșit, după o luptă serioasă, am bifat opțiunea și degetul albastru ne înregistrează.
Și așa am ajuns să recreăm cu incredibilă ușurință traseele personajelor, dacă o să le mai dăm și like-urilor încărcătură sentimentală, mi-e teamă că o să ne transformăm în niște elfi care butonează. Lupta s-ar putea să se dea în altă parte. Iar noi să ne pierdem timpul și să ne împiedicăm prostește în propriile capcane.
Accept că surogatul și promisiunea devin, uneori, niște fete Morgana irezistibile. Dar, așa cum apar, așa se și dezintegrează. Ba, uneori, mai reușesc și să otrăvească fîntînile.
