Sensul victoriei lui Nicușor Dan
Puține reușite politice m-au bucurat mai mult în ultimii (cam mulți) ani așa cum m-a bucurat victoria lui Nicușor Dan în localele bucureștene! Rapid, pot spune că văd în această victorie două sensuri adînci, care sper să îmbunătățească ceva din climatul politic românesc.
Primul, ține direct de democrație. În jurul lui Nicușor Dan s-a creat încă de la începutul campaniei electorale un fel de cor bovaric care cerea, pe diverse tonuri, retragerea candidaturii lui Traian Băsescu. Din principiu, logica „dați-vă toți la o parte ca să-i bat eu pe pesedei!” m-a exasperat nu atît prin absurdul ei antidemocratic, cît prin răspîndirea ei. Am putut-o auzi și la prezidențialele din 2019 cînd o legiune întreagă de înțelepți stabilise un obiectiv sfînt pentru țară: „Barna în turul 2”. Nu mi-era clar de ce. Mi-era clar de ce Dăncilă nu trebuie să ajungă președintele României, dar de ce Barna trebuia să meargă în turul 2, nu. Cu atît mai mult cu cît, pentru îndeplinirea marelui obiectiv de țară, nu trebuia învinsă Dăncilă, ci trebuia convins Paleologu să se retragă. E evident acum, obiectivul național „Barna în turul 2” era un moft al unor sclifosiți și nu avea absolut nici un temei politic. Ce mare tragedie s-a întîmplat că Iohannis a învins-o pe Dăncilă în loc să-l învingă pe Barna? În fine, ca orice tîmpenie profundă, ideea că unii trebuie să se retragă ca altul să învingă PSD pare logică. Însă nu este. Căci, înainte de a învinge PSD, învingi principii democratice fundamentale. Mă bucur enorm că Traian Băsescu nu s-a retras și că Nicușor Dan a învins. De altfel, oricine îl cunoaște pe Traian Băsescu știe că acest om nu se va retrage niciodată dintr-o bătălie electorală. Așa că, oricum, corul bovaric vorbea degeaba.
În acest context, am fost foarte plăcut surprins să constat că din corul „Băsescu, retrage-te!” lipsea chiar vocea lui Nicușor Dan. Am asistat la o întîlnire electorală a lui Nicușor Dan cu cîțiva susținători, organizată de GDS. Acolo, mai toți „înțelepții” o țineau una și bună cu retragerea lui Băsescu. Doar Nicușor Dan, cu un zîmbet cald, părea a nu fi de acord. Simțea că îi poate învinge și pe Firea și pe Băsescu și pe oricare altul poftea că candideze. Nu doar că nu a acceptat în nici un fel ideea că retragerea lui Băsescu îi e necesară, dar a afișat față de fostul președinte, pe care toți îl făceau cu ou și cu oțet, o atitudine firească, calmă, detașată chiar. Asta mi-a plăcut enorm la Nicușor Dan și, după victoria lui, sper să nu mai aud niciodată în lumea politică românească apeluri la retragerea cuiva dintr-o cursă electorală din considerente „strategice”: dă-te tu ca să cîștig eu!
Al doilea sens al victoriei sale ține de viitor. Mie mi-e clar că Nicușor Dan e un politician cu mult mai bun decît cred oamenii. Mi-a fost clar de acum cîteva sătpămîni cînd l-am văzut la întîlnirea mai sus evocată. Vorbea bine, clar, răbdător, iar la final, vorba americanului, „he worked the crowd” cu real talent. Nicușor Dan este mai bun chiar decît cred mulți dintre susținătorii săi. Omul are, de azi înainte, un viitor frumos înainte. Electoratul bucureștean i-a cam băgat în raniță bastonul de mareșal. Sper să-l găsească și să știe ce să facă cu el.
Ca bucureștean, o spun de pe-acum, mă aștept la un an de stagnare a orașului și apoi, încet-încet, la o primenire.
Doamne ajută!
Sursa foto: www.usr.ro/membri/nicusor-dan/
