Scriitorii și prințipiile
În ultima vreme s-a vorbit mai mult despre scriitori decît în ultimii zece ani. Și nu de bine. Oameni care n-au nici în clin nici în mînecă cu situația de fapt au început să emită judecăți și să-și dea cu părearea cine are dreptate în războiul iscat în jurul Uniunii Scriitorilor. Am citit acuze și jigniri și am urmărit acest spectacol care a culminat cu un lot de excluderi. Am fost întrebată, de mai multe ori, ce cred și ce se întîmplă. Ne-am amuzat cît ne-am amuzat, dar absurdul s-a dus cam departe.
Mi-am amintit de ce nu mi-a trecut niciodată prin cap să devin membră a nici unei organizații. Nici mie și nici altor autori de vîrsta mea, care au preferat să rămînă pe cont propriu. Nu am simțit că e genul de uniune care să mă reprezinte și care să-mi apere drepturile. Și bine am făcut, n-a fost nevoie să-mi dau demisia acum.
Cu toate astea, un lucru tot mă neliniștește: scriitorii sînt, prin definiție, niște egocentrici absoluți. Incomozi, rebeli și curajoși, nu? Dacă își duc propriile bătălii și sînt sinucigaș de sinceri cu ei, cum pot să tacă în situații tulburi? Sînt bine în pieile lor? Nu simt un fel de fior rece pe spate?
Sau poate mă înșel eu și am o viziune romantică asupra vieții în general. Și la mijloc sînt slăbiciunile prea omenești și frica pierderii unor mici avantaje. Căci e o lume al naibii de săracă și vremurile sînt grele pentru toți. Curajul de a spune ce crezi se contabilizează. Dar, dacă scenariul ăsta e plauzibil, ce facem cu principiile? Le îndesăm ca pe cadavre în dulapuri? Și ne dorim apoi să mai dea cineva doi lei găuriți pe ce scriem noi acasă?
Eu spun doar atît: spectacolul e unul grotesc și, de pe margine sau din interior, toți cei din breaslă ne intersectăm cu el. Și nu ne face nici un serviciu. Din contră, cumințenia și întorsul capului nu rezolvă nimic pe fond. Și sînt probleme adevărate. Și nu doar la noi. Am citit de curînd acest articol din Le Nouvel Observateur: http://bibliobs.nouvelobs.com/actualites/20160316.OBS6585/les-auteurs-sont-ils-de-plus-en-plus-pauvres.html). S-a încheiat recent cea de-a 36-a ediție a Salonului de carte de la Paris, ocazie cu care, ministrul francez al culturii a publicat situația economică și socială a autorilor din Franța. În mecanismul acesta intră mai mulți factori: editori, piață de carte, cititori, sindicate, drepturi etc. Și, desigur, sînt autori și autori.
Dar mi se pare o discuție interesantă și necesară, care ar trebui să înceapă de undeva.
