Să rupem lanțul fricii!

1 aprilie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Cred din ce în ce mai mult că sîntem pe un drum greșit. Planul că stăm acasă, izolați, cît o fi, pînă trece epidemia sau, mă rog, pînă vine vaccinul și apoi revenim la viețile noastre se dovedește pe zi ce trece o iluzie, nu un plan. Am crezut-o și eu, nu mă dezic. Dar să mai crezi și azi că statul acasă pînă la calendele grecești este o soluție realistă, e o prostie. Blocați în ea, mulți spun că nu există alta. Știu bine că acest mic text al meu e nimic în fața uriașei propagande „stai acasă!”, asociată unei puternice coercițiuni statale care, culmea!, se bucură de o largă susținere publică. Statul acasă a devenit ceva eroic, civic, o ședere de înaltă moralitate și responsabilitate. Să spui astăzi cuiva că, poate, nu este chiar o idee bună, este un act de enorm curaj. A naibii chestie – asta cu „stați acasă!” vine perfect omului contemporan. Alunecînd voluptuos printre comodități precum camere spațioase, plasme, WI-FI cu toate cele, telefoane, Mega Image la colț, statul acasă ca valoare era periclitat dintr-un singur unghi. Pînă mai ieri, să mergi la muncă și să ai o consistentă relaționare socială era o valoare și mai tare. Azi, dimpotrivă, să mergi la muncă și să consumi au devenit îndeletniciri odioase, care împrăștie boala. Statul acasă a devenit, iată, și un act de eroism civic și de sacrificiu moral.

Dar există, totuși, ceva mai tare decît propaganda, chiar și decît propaganda care a intrat adînc în toate creierele: există realitatea. Iar realitatea este că, cel puțin în România, nu ne permitem să stăm în masă acasă pe durată indeterminată. Mai precis, nu ne permitem să stăm acasă pînă cînd ne vor raporta epidemiologii că molima s-a oprit. Oamenii trebuie să înceapă să muncească și să consume, altfel ajungem repejor în cel mai urît coșmar. Resursele statului nostru sînt limitate. Cît credeți că o să poată să susțină peste un milion de șomeri, plătind pensiile și salariile bugetarilor, plus cheltuielile medicale inevitabil foarte ridicate într-un hei-rup pe toate fronturile, și cu rate ridicole de colectare a taxelor? O lună? Poate. Două? Mă îndoiesc. Trei? În nici un caz. Și sîntem deja la jumătatea primei luni, iar de ceea ce ar fi punctul culminant al epidemiei la noi ne mai desparte o lună și ceva. După care va mai trece încă una ca să se mai liniștească lucrurile. Adăugați, vă rog, și o informație pe care antreprenorii mici sau mari o știu foarte bine: cu cît trece mai mult timp de la oprirea unei întreprinderi, cu atît repornirea ei este mai puțin posibilă. Fiecare zi de stat acasă în masă înseamnă o recuperare mai grea. Și încă ceva: fiecare zi de cădere economică acum va face ca la viitoarea urgență - ce-o fi ea, epidemie, cutremur, război etc. – să fim încă și mai prost echipați și organizați decît sîntem acum. Iar statul va fi secătuit după această epidemie și va avea de taxat o economie zdrobită de lunga ședere acasă a tuturor. Apărarea contra nenorocirilor de genul celei prin care trecem costă. Costă al dracului de mult. Cu cît stăm mai mult pionierește acasă, statul va avea șanse tot mai mici să cumpere, pentru noi, protecția de care avem nevoie.

Îi înțeleg pe toți cei care spun că sănătatea publică bate orice ca prioritate, acum. Și eu cred asta! Dar nu cred că sănătatea publică trebuie să închidă pur și simplu țara. Ar fi împotriva ei! De unde credeți că va avea statul bani pentru a susține dezvoltarea sistemului medical la care sîntem obligați după ce trece această epidemie? De unde credeți că se vor putea furniza medicilor toate cele de care au nevoie, dacă noi toți stăm în case și totul e închis? Am avut această discuție cu medici inevitabil stresați de ceea ce văd și încearcă să trateze. Toți ridică din umeri și spun „Din credite!”. Tac. Sînt prea stresați de nebunia pe care încearcă o stăvilească ca să mai poată gîndi limpede. Tu le spui că oamenii închiși în case nu mai au bani, încet-încet, și că economia căzută nu poate reporni fără un sprijin care nu are cum să vină pentru că statul însuși își secătuiește resursele și ei îți descriu scene dantești din spitalele noastre și-ți spun să stai dracului acasă pînă cînd îți spun ei că e sigur să ieși. Drama aici este că toți avem dreptate. Iar soluția, lucid vorbind, este una care ține cont că sănătatea publică e prioritară într-un alt sens decît pînă acum. Sănătatea publică nu se poate susține decît printr-o economie puternică. Știați asta? Nu mă miră deloc că Germania, o țară super-bogată în raport cu noi, caută soluții să trimită lumea la muncă în vreme ce noi nu știm cum să-i închidem pe oameni în case.

Cînd spun aceste lucruri, sînt adesea somat să ofer alternative. Știu că e o replică fariseică. Orice ai zice nu e bine, căci cei care-mi cer soluții nu vor să gîndească, ci să confirme convingerea lor bazată pe spaimă. O spaimă care te face să nu vezi mai departe de propria-ți piele. Așadar, iată risc o idee. Nu spun că nu e amendabilă. Nu spun că nu poate suporta infinite nuanțări. Dar o spun doar pentru că vreau să arăt că există soluții. Totul e să ieșim din spaimă și să le căutăm. Să gîndim nu cum să stăm acasă, ci cum să lucrăm și să consumăm fără să sporim pericolul. Nu-mi spuneți că nu se poate! Alții pot. În Germania, de pildă, au început testări care caută nu doar pe cei infectați, ci și pe cei care sînt imuni (fie natural, fie după ce au trecut prin boală) pentru a-i trimite la muncă. O schimbare totală de paradigmă, veți recunoaște. Și e Germania, o economie super-puternică. Noi? Stăm eroic acasă. Scriu aceste rînduri pentru că nu vreau să ajungem să prindem sfîrșitul acestei epidemii fără să-l băgăm în seamă din pricina altor nenorociri sociale încă și mai periculoase. Și nu pretind să facem de mîine ce spun eu aici, nu sînt un jurnalist sadea să pot pretinde așa ceva, dar vă cer să gîndim altfel atitudinea noastră în acest timp.

Așadar, știind că o să enervez pe mulți dintre cei care stau acasă cu spirit de răspundere, propun: oamenii de 60+ și cei cu afecțiuni cardio, respiratorii, hepatice, renale etc., indiferent de vîrstă, să intre în izolare radicală, monitorizată și susținută de stat. Toți ceilalți să se întoarcă la muncă și la consum. Evident, cu reguli stricte sanitare (spălat pe mîini frecvent, dezinfectat, măști, nu mai mult de nu-știu-cîți într-un spațiu închis, nu mai mult de nu-știu-cîți în spațiu deschis etc). La primele simptome ale unuia dintre cei neizolați, acesta intră în izolare la domiciliu și se tratează sub coordonarea medicului. Ajunge la spital doar dacă starea lui se agravează. Să nu mai ducem la spital oameni aflați în afara profilului de risc doar pentru că prezintă simptome, ci doar dacă simptomele se agravează.

Repet, cer doar să ne gîndim la asta! Se pot imagina multe proceduri, multe formule, multe alte reguli, dar e cazul să ieșim din blocajul logicii exclusiv sanitare. Criza asta a încetat să fie doar una „de sănătate publică”. Prin urmare are nevoie de soluții corelate cu cele specifice unei pandemii, de soluții mai complexe, venite și din alt gen de îngrijorari. Chiar dacă nu știm totul despre acest virus, știm destule ca să ne putem reporni prudent, cît de cît.

Statul în masă acasă, cu ochii pe televizor și pe blestematul ăsta de Internet, ne va arunca într-o criză economico-socială devastatoare. Nimeni nu poate estima acum cît de jos vom cădea. Și mă uimește orbirea cu care lumea acceptă această cădere. Pur și simplu, de frică. Dar nu am învățat deja că orice acțiune din frică e păguboasă? Nu am învățat deja că frica nu produce soluții? Simt că în aceste zile se joacă viitorul tuturor, nu doar al celor de peste 65 de ani sau al celor mai tineri, dar vulnerabili la acest virus. Iar deciziile s-au nimerit să fie pe mîna unor conducători politici speriați. Conducătorii noștri politici sînt influențați de jurnaliști – specie profesională predispusă exagerării cu bun potențial de groază și revoltă, în general incompetentă, iresponsabilă adesea și sufocată de narcisism -, și sînt direct consiliați de specialiști în sănătate publică, la rîndul lor speriați de ceea ce văd. Și acești conducători, care nici pe vremuri liniștite nu sînt cine știe ce lideri, sînt chemați să conducă, sub aceste influențe, un popor la rîndul lui speriat, de ale cărui voturi depind. Un lanț al fricii! Da, sîntem în cea mai proastă situație. Care nu se rezolvă dacă stăm acasă, cu sentimentul că facem cine știe ce act civic înălțător.

Nu cred că mai trece mult timp și vom fi forțați de blestemata asta de economie - care asigură și ventilatoare, și paturi ATI și echipamente pentru medici și spitale - să gîndim în acești termeni. De ce să nu o facem de-acum?

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.