„Ruşii cu faţă umană“

22 iulie 2014
„Ruşii cu faţă umană“ jpeg

Interesat de limba şi literatura rusă, prozatorul britanic Anthony Burgess s-a dus, în iunie 1961, într-o vacanţă la Leningrad (azi Sankt-Petersburg). Editorul său spera să se întoarcă de acolo cu o carte despre Rusia sovietică, în schimb Burgess s-a întors cu ideea romanului Portocala mecanică  şi cu acest eseu intitulat „Ruşii cu faţă umană“ şi reprodus în ediţia jubiliară a Portocalei mecanice de la Humanitas Fiction (traducere de Carmen Ciora şi Domnica Drumea).

Acum cînd ruşii sînt din nou personajele negative ale planetei, redau aici cîteva fragmente:

"Ce mi-a plăcut cu precădere la ruşi a fost ineficienţa lor. M-am dus la Leningrad aşteptîndu-mă să găsesc o imagine înfricoşătoare de piatră şi oţel a unui viitor orwellian. Ce am găsit însă au fost fiinţe umane cît se poate de omeneşti: sau, ca să mă exprim altfel, cît se poate de ineficiente...

Nu ştiu dacă mitomania este un aspect al caracterului ruşilor sau ceva ivit din dubla gîndire sovietică. Într-un restaurant, un chelner mă asigura că toate mesele sînt pline, cînd eu vedeam cu ochii mei că cele mai multe dintre ele erau goale. Am încercat să cumpăr un ziar englezesc, dar nu am putut găsi decît Daily Worker. Fata de la chioşc ar fi putut pe drept cuvînt să spună: Doar Daily Worker spune adevărul; deci este singurul ziar britanic permis în Uniunea Sovietică. Dar ce a zis de fapt a fost: Trebuia să veniţi mai devreme. Toate celelalte ziare britanice au fost deja luate. Ceea ce nu era chiar un compliment nici la adresa lui Daily Worker, dar nici la adresa a ceea ce eu numesc inteligenţa mea – doar toată lumea ştie că nici un alt ziar britanic nu este permis în Rusia...

Dar poate că ceea ce eu numesc minciună este doar refuzul ruşilor de a face faţă realităţii. Şi poate că alegerea acestor cuvinte dure – minciună şi ineficienţă – este greşită. Lumea poveştilor de dragoste şi a basmelor nu e niciodată prea de­parte de Utopia Hruşcioviană (iar Utopia a fost, bineînţeles, un basm). Gagarin şi Titov sînt pesemne din aceeaşi plămadă cu Baba Yaga şi alte vrăjitoare şi vrăjitori din basme. Dacă poţi accepta că o colibă merge pe picioare de găină, atunci n-o să fii surprins de ceea ce se poate face cu o navă spaţială. M-am împrietenit cu un tînăr serios cu diplomă în ştiinţe. Zile în şir am discutat cinstit şi fără să glumim despre probleme ştiin­­ţifice şi politice. Cînd, dintr-odată, îmi spune foarte serios că are la el în apartament un tigru siberian lung de aproape un metru, fără să pui la socoteală coada. Tigrul ăsta, zicea el, avea nişte ochi foarte verzi, dormea cu el în pat şi, din cînd în cînd, îl azvîrlea jos pe podea. Îţi dădeai seama că, uneori, se sătura puţin de realitate...

Pesemne că depresia maniacală de care atît de mulţi ruşi par să sufere militează împotriva a ceea ce nouă ne place să numim eficienţă: cînd sînt în al nouălea cer, cuprinşi de un val de euforie uriaşă; cînd foarte jos, în măruntaiele pămîntului, pradă unei nefericiri de nerostit – asta se întîmplă cu cei mai mulţi dintre ei. Sînt numeroşi aşa-zişii pycnik – genul scund, îndesat şi temperamental precum tovarăşul Hruşciov însuşi. Un bun comunist nu va plînge niciodată pentru păcatele omenirii, dar am văzut multe lacrimi şi tristeţi inefabile în restaurantele din Leningrad. Acum sînt cuprinşi de euforie, dansînd cu foc şi pupîndu-se deşănţat – ţocăieli zgomotoase şi iubi­toare – , sub efectul votcii şi al coniacului sovietic: în clipa următoare, se prăbuşesc în cea mai adîncă depresie....

Am văzut o grămadă de beţivi în restaurantele din Leningrad. Mi s-a părut chiar încurajator; unde sînt beţivi este şi speranţă, căci micile maşini totalitariste nu se îmbată. Iar maniera de tratare a beţivilor zgomotoşi era mereu aceeaşi – daţi afară fără menajamente de o gaşcă de ospătari: nu se chema niciodată poliţia. Acesta e încă un lucru care mi-a plăcut legat de Leningrad – absenţa poliţiei. Pesemne că întreaga poliţie era poliţie secretă, şi pesemne că singurele crime erau crimele politice. În orice caz, nici vorbă să se ocupe de delictele minore de care secţiile noastre de poliţie sînt pline – beţii, scandaluri, acostări....

Oraşul este îngrozitor de ponosit şi pare înghesuit, în ciuda aurului bizantin al catedralei, în ciuda splendorilor de necre­zut ale Palatului de iarnă. Şi ceea ce e adevărat pentru oraş e adevărat şi pentru locuinţe. Tatăl şi fraţii mai mari amînă la nesfîrşit rezolvarea unor treburi – înlocuirea geamurilor sparte, zugrăvitul şi tencuitul, întreţinerea drumului de la intrare, becuri noi la stîlpii exteriori. Tatăl este un Tată fumător de pipă cu mînecile suflecate, în papuci, care citeşte ziarul. Este ineficient, şi aşa e şi Big Brother. Între timp, departe, rache­tele decolează şi maiorul Titov priveşte de sus Pămîntul ca un dumnezeu. Dar toate acestea se petrec în altă Rusie, departe de mirosul familiar de conducte înfundate şi borş."

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.