Poza de pe Instagram
Amy O’Leary de la New York Times a publicat pe Instagram o poza făcută ieri de după-amiază pe un acoperiș new yorkez: două fete zîmbitoare, îmbrăcate lejer, despre care n-aș ști să spun ce vîrste au, stau tolănite pe jos. În cadru mai apar o frapieră cu o sticlă cu vin, niște farfurii cu fructe și crănțănele, multe perne colorate și aura unei după-amieze de vară în care pare că timpul a luat o pauză și pe lume nu se mai poate întîmpla nimic rău.
Luiza nu mi-a trimis poza asta de peste Ocean din întîmplare. Dacă am pune între paranteze fusul orar și am răsturna puțin globul, am putea zice că aseară am stat, exact ca americancele din poză, doar că pe un acoperiș bucureștean. Fotografia noastră ar fi arătat foarte asemănător: trei prietene, o grădină suspendată, un cer imens, un platou cu telemea, roșii și ceapă, o pisică la vînătoare de fluturi de noapte, hiturile românești ale verii ascultate de pe youtube, în heavy rotation. În special Grasu XXL feat Ami, Déjà vu și Maxim, Sărutări criminale, pe care le-am fredonat amuzate și ne-am făcut dedicații. Am povestit toate tîmpeniile, am rîs în hohote, ne-am amintit de verile de altădată, ne-am întrebat cînd s-a întunecat și dacă luminile mișcătoare de pe cer sînt meteoriți, OZN-uri sau doar niște banale stele căzătoare. Dacă ne-ar fi imortalizat cineva cu camera unui telefon, imaginea noastră ar fi putut fi salvată cu textul: vibe bun, vacanță urbană. Sau, de ce nu: adolescență întîrziată? Dar una simpatică, vitală. O stare ca o șaorma cu de toate: amintiri vechi și noi, îndrăgosteli, mutări, schimbări, melodii, nesiguranțe, așteptări, planuri.
Dacă m-aș gîndi la noi trei ca la niște personaje necunoscute aș spune ca și despre cele din poza făcută la New York: trei fete fără vîrstă privesc lumea de pe un acoperiș. Și încă li se pare fascinantă. Par că n-ar vrea să fie în altă parte. Tot ce li s-a întîmplat poate că a fost un drum ocolit care le-a ajutat să ajungă exact în acest punct: în seara perfectă, dintr-un București de sfîrșit de iulie.
N-aș pomeni nimic despre fericire. Întotdeauna m-a crispat cuvîntul. Dar o să păstrez cu sfințenie fotografia noastră. Și poate ar fi timpul să-mi cumpăr și o frapieră adevărată.
