Poză de familie

24 ianuarie 2015
Arta de a îmbătrîni jpeg

Am citit Dilema de la primele numere. Am venit la facultate la București și, în camera mea minusculă de cămin, colecția cu numere de reviste creștea în fiecare săptămînă.

Nu eram deloc genul care să trimită scrisori la poșta redacțiilor. Nici acum nu-mi vine să cred că am făcut-o. Mă tot întreb cîtă familiaritate trebuie să fi simțit cu oamenii pe care îi citeam aici, în așa fel încît să fi luat pixul, plicul, timbrul și să mă opresc apoi la poștă?

Mă uit pe numărul 160 al revistei: scrie 2-8 februarie 1996. Nu s-a pierdut, deși m-am mutat de nenumărate ori. Deschid Dilema asta cu pagini galbene, ușor casante, la pagina 12. Pe coloana din mijloc, în chenar, e rubrica domnului Radu Cosașu, „Din viața unui extremist de centru”. Lîngă – cele cîteva rînduri semnate de mine. Se legau, cu siguranță, de o temă, care trebuie să fi fost ceva de genul: sîntem noi altfel?

Încă îmi aduc aminte emoția pe care am simțit-o cînd le-am văzut tipărite. Eram pe Calea Victoriei. Îmi cumpărasem numărul de la chioșcul de la Universitate. Zîmbeam larg și îmi venea să le spun necunoscuților că tocmai mi se întîmplase ceva minunat.

Citesc textul de atunci, peste care au trecut 18 ani. Pentru gustul meu de acum, pare cam prețios. Cu toate astea, m-a înduioșat. Se numește „Chez nous ca la nima’“ și îl reproduc mai jos:

„Nu de mult, un amic încerca să mă convingă de faptul că aici, la Porțile Orientului, totul miroase a birt și luat așa, à la légère, cade într-o dulce și inevitabilă deriziune. Argumentele erau dintre cele mai savuroase, nu ierta nimic și pe nimeni: legionari autohtoni, o copie proastă, care atunci cînd au avut puterea s-au ținut de înmormîntări, dezhumări, pomeni și marșuri; comuniști pe măsură, care au găsit de cuviință să toarne ceaiul din samovar în ibricul propriu; asta ca să nu mai vorbim de lucruri noi și democratice.

Adevărul rămîne și de această dată la mijloc: românul, suferind încă de sindromul de a fi buricul pămîntului, se uită cu jind peste gard, își dorește ce nu are, și-n ultimă instanță, ia ce poate.

Pariul cu universalitatea se dovedește în artă din ce în ce mai dur, miza fiind mare, iar ghinionul nostru – atît de proverbial. Reproșurile ni le asumăm precum virtuțile, iar lecțiile lui Kogălniceanu, apoi ale lui Maiorescu, ni le-am învățat temeinic, ca în cele din urmă să luăm notă maximă la cea ionesciană.

Sînteți prea naționali, provinciali în metaforele voastre obsedante – ni se spune tot mai des – e doar o problemă de mentalitate, ne scuzați, n-am spus că e rău, doar că nu înțelegem.

Și-atunci îți vine să te întorci așa frustrat de unde ai plecat, repetîndu-ți că locul tău înseamnă kitschul și bunul gust, care fac minuni împreună. Călători de meserie între cele două paradigme, realizăm într-un final că lupta e doar în noi, ca și cînd cei doi părinți care s-au iubit pentru tine se pot urî la fel de tare în cel odată creat. A pleda pentru unul dintre ei ține deja de tragic și, oricum ai lua-o, e o mică blasfemie, important rămîne dacă ți-o asumi sau nu.”

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.