Pe drum

28 martie 2018
Mica mea distopie jpeg

Sînt într-un tren și merg la înmormîntarea cuiva drag. Amintirea cea mai veche cu el e ca un polaroid: primul cititor pe care l-am văzut viața mea.

Un bărbat stă cu o carte în mînă, complet absorbit, cîte o dimineață întreagă. Uită țigara aprinsă în scrumieră și ea fumegă, abia dacă își amintește să mai ia cîte o înghițitură de cafea din cana de pe masă. Puțin îi pasă că noi, toți ceilalți, îl așteptam să plecăm nu știu unde cu mașina. Bunică-mea îl bodogănește să mai lase cititul, că întîrziem și ne facem de rușine. „Cu cărțile astea, Viorele, nu mai terminăm și ne prinde noaptea.” El n-o aude nici pe ea. La un moment dat, închide tacticos cartea, îndoaie colțul paginii, o lasă să se odihnească, mă gîndesc, și abia după aia ne pornim la drum sau ne așezăm la masa care fusese pregătită.

Sînt sigură că felul în care m-am uitat la el atunci, cînd citea, m-a apropiat într-un fel foarte intim de cărți. Am petrecut vacanțe de vară împreună, în una dintre ele am fost ca doi Robinsoni Crusoe, într-o casă la țară, cu multă lumină. Descoperisem cărțile, iar asta făcea complicitatea noastră imbatabilă. Devenise ceva mai puternic decît o legătură de sînge. După-amiaza mergeam la Bistrița, prindeam pește și înotam. Mîncam mure, coceam porumbi și mă simțeam liberă. Ne gospodăream bine. Nu mă trata ca pe un copil, ci ca pe un compagnon. Și asta îmi plăcea.

În perioada adolescenței, biblioteca lui mi-a fost ca o casă. Fără să-l fi avut șerpaș, poate că mi-ar mai fi luat mai mult timp să-mi dau seama ce-mi place și să descopăr cărțile care să-mi vorbească despre mine cea de atunci. Și acum știu cu ochii închiși unde aș putea să găsesc un autor sau un volum pe rafturile lui. Am avut discuția asta nu de mult, cînd voiam să recitesc Amintirile deghizate ale lui Crohmălniceanu și i le-am cerut.

S-a străduit să mă învețe să cînt la chitară, dar asta nu i-a ieșit. „Ai ureche de tablă, mocofănilă”, mi-a zis, dezarmat, după încercări dezastruoase și de o parte, și de alta. Mi-a scris și o compunere cu Măriuca, o fetiță care îmi semăna și cu care am fost senzația clasei, la ora de română. „Chelbasan” tot el mi-a spus cînd m-a văzut tunsă la zero și cam plînsă, împărțită între dorința de a merge în tabără la mare și de a avea codițe la începerea școlii. Timidității mele, umorul lui i-a fost un pansament bun. Fără să-i fi venit ideea să fac cunoștință cu doamna Matilda, capra familiei, dăruindu-i un buchet imens de flori de cîmp, să-i întind mîna și să mă prezint politicos, copilăria mea ar fi fost mai săracă.

„Crau, crau, crau, ce să-i faci, nănică, așa sîntem noi, fîlfancele” pare o prostioară pe care un bărbat a spus-o într-o seară, ca să amuze o fetiță care se întristase din cine știe ce motiv. Ea a rîs mult atunci și incantația asta a rămas între ei ca o formă de salut. Și, chiar dacă acum îi vine să plîngă, bucuria de atunci a rămas undeva, într-o cameră de bloc, de unde noi toți am plecat demult. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.