Ochii străinului

10 mai 2017
Mica mea distopie jpeg

Am citit Scrisorile persane ale lui Montesquieu în facultate. Mi-au plăcut și mi-au picat și subiect la examenul de franceză. Am luat un nouă, ceea ce la cursul domnului Vasile Zincenco nu era chiar de ici, de colo. Oricum, un lucru e clar și acum, după ce am uitat ce i-am spus despre ele: textul acesta publicat în 1721, la Amsterdam, fără semnătură, pentru că autorul său era complet necunoscut în lumea literară, a demonstrat că unele adevăruri pot amuza și ustura în egală măsură dacă sînt puse pe seama privirii unui străin. Magistratul baron Montesquieu s-a bucurat, după apariția Scrisorilor, de recunoaștere și ușile saloanelor vremii i s-au deschis larg, lumea mondenă fiind cucerită de verva personajelor sale. Discută despre tot și despre toate, așa cum numai niște outsideri pot uneori să facă. Sigur, e vorba despre o convenție literară aici, dar principiul rămîne valabil.

M-am gîndit la călătoria lui Usbec și Rica de curînd, în timp ce mă apucasem de Călătorind prin Europa de Est a lui Gabriel García Márquez (Editura Rao, 2016, traducere de Tudora Șandru-Mehedinți). E vorba despre voiajul din 1957 în țările de dincolo de Cortina de fier. Din păcate, Márquez n-a trecut și prin România. Aș fi fost curioasă ce i-ar fi sărit în ochi. Pentru că și la el există un amestec de tragic și comic care umanizează toată lumea estică pe care o descoperă. Obsesia pentru ceasurile de aur, cum cred toți că are călătorul nostru și-l privesc cu invidie, cehoaica care se oprește noaptea, pe caldarîm, și-și scoate dresurile de nailon ca nu cumva să le rupă, pentru că sînt un articol prețios și scump,  fragmente ca acestea, la care îți vine să rîzi în hohote: „Eu am cunoscut un delegat german care, într-o gară din Ucraina, a făcut elogiul unei biciclete rusești. Bicicletele sînt foarte puține și scumpe în URSS. Proprietara bicicletei elogiate – o fată – i-a spus neamțului că i-o face cadou. El s-a împotrivit. Cînd trenul a dat să plece, fata, ajutată de mulțime, a aruncat bicicleta înăuntrul vagonului și, fără să vrea, i-a spart capul delegatului. La Moscova a devenit un spectacol familiar la festival: un neamț cu capul bandajat plimbîndu-se pe bicicletă prin oraș.“ Dar parcă cel mai înduioșător episod dintre toate, care are în el tot absurdul și drăgălășenia unei lumi, rămîne relatarea aceasta de la Moscova: „Oamenii simțeau dorința să vadă, să atingă un străin, ca să se convingă că e făcut din carne și oase. (...) La Moscova au venit curioși din toată colțurile URSS. Au învățat limbi străine în galop pentru a putea să vorbească cu noi. (...) Un băiat din Murmansk, care economisise poate un an pentru a face călătoria de 5 zile cu trenul, ne-a oprit pe stradă și ne-a întrebat: Do you speak English? Era tot ce știa în engleză. Dar ne-a prins de cămașă și ne-a vorbit mai departe într-o rusă disperată.”

Cînd ați văzut primul străin în viață? Eu n-o să-l uit pe Alain, un francez simpatic, pe care-l cunoscuse unchiul meu și care, o vreme, după Revoluție, a făcut parte din familie. Devenise un fel de porte bonheur al nostru, al tuturor. Mi-am și chemat niște prietene la un moment să-l vadă. Omul n-avea nimic special, era un inginer dintr-un oraș de provincie, care venise fără familie și, cel mai probabil, se cam plictisea. N-a fost masă sau călătorie de la care să lipsească. Uitaserăm cum apăruse, dar cît timp a lucrat în România, a fost străinul nostru personal.

De atunci, străinătatea s-a schimbat și pentru mine, ca pentru fiecare dintre noi. Am întîlnit oameni de peste tot, am călătorit, ne-am împrietenit, le-am vorbit despre România și, mai ales, i-am ascultat  pentru că m-a interesat ce văd ei. Încă mai tresar cînd aud pe cineva care vine din altă parte și poate să-ți spună în puține cuvinte ce nu merge deloc pe plaiurile mioritice. Ultima conversație am avut-o  de curînd, într-un bar, cu doi vecini de masă israelieni. Făceau afaceri imobiliare de mulți ani aici și în alte părți. Le plăcea Bucureștiul, oamenii li se păreau prietenoși, mîncarea bună, dar au zis la un moment dat: „Peste tot în lume e mai simplu, dar la voi, cu taxele, cu TVA-ul, nimeni nu știe cum e cu adevărat.“ 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.