Oare chiar nu știam că sînt corupți?
N. red.: Dintotdeauna, Dilema a publicat scrisori de la cititori. Pentru că astăzi lumea nu prea mai scrie scrisori, am deschis "Blogul cititorilor". Tema acestei săptămîni a fost următoarea:
La un moment dat, DNA-ul o să-i aresteze pe toți politicienii corupți de la noi. Întrebarea care apare, în situația dată, este: Ce punem în loc? Avem cu cine să-i înlocuim?
Răspunsul dezirabil, ideal, corect ar fi:„Punem oameni cinstiți.” Celălalt tip de răspuns este mai nuanțat. Noi „punem” politicienii sau se pun singuri, își organizează adevărate spectacole care apelează, în primul rînd, la imaginația noastră? Întrebați în legătură cu motivația care i-a îndreptat către arena politică toți vin cu clișee:„să facă bine”, „simt că au o responsabilitate și că vor aduce un suflu proaspăt”, „să vorbească în numele nostru” etc. Îi credem pentru că noi înșine, de multe ori, apelăm la dubla măsură. Să fie incoruptibil, dar să facă o excepție în cazul x sau y. Să se respecte legile, dar doar, vorba lui Farfuridi, „pe ici, pe colo”, prin părțile care ne favorizează pe noi.
Avem alții, altfel decît aceștia? Discutabil. Un bun profesionist nu renunță la o carieră de succes, în care dedicarea pentru binele celor mulți este sinonimă cu competența, cu îndeplinirea corectă sau superlativă a obligațiilor. Pentru el lumea politică este o zonă crepusculară în care trebuie să tatoneze, să accepte îndrumarea unora, nu tocmai dezinteresată, să se supună unei alte logici decît cea a unei activități curente. Rămîne, așadar, politicianul de profesie, A avut vreo calificare la origini, dar a găsit întotdeauna acele nișe care să-i permită alte activități decît cele cerute de fișa postului. Este liderul de sindicat, coordonatorul de programe și schimburi de experiență, reprezentantul instituției pe la diferite evenimente, este tînărul student care a avut destul de mult timp și destul de multă consecvență pentru a se implica în diferite organizații și, în virtutea obligațiilor de acolo, a primit scutire sau a fost tratat mai blînd decît colegul. Dacă te uiți în unele CV-uri, ești surprins de multitudinea de activități fără impact real asupra comunității, dar cu vizibilitate în spațiul public. Era o anecdotă pe vremuri: într-o instituție un angajat era foarte slab, dar nu putea fi concediat. Cineva vine cu o soluție salvatoare:„Îl promovăm!”. Prin activismul politic se obține, nu de puține ori, o carieră surprinzătoare într-un timp foarte scurt. Demascarea imposturii este foarte grea, pentru că se creează un sistem de relații în care fiecare îl „ajută” pe fiecare, există o adevărată artă a implicării tuturor în diferite situații, astfel încît nimeni nu dorește să iasă din cercul călduț și lucrativ în care a fost cooptat. Indiferent cît de onest este un proaspăt politician, se va trezi în curînd prins într-un angrenaj de complicități și favoruri cărora este greu să le reziști. Acum sîntem indignați, surprinși, mirați, îngroziți de comportamentul celor pe care i-am votat, în umbra cărora am stat sau de la care am așteptat să „ne rezolve” și pe noi. Oare chiar nu știam că sînt corupți? Ne imaginam cumva că sînt niște imaculați, trudind zilnic pentru noi? Știam, dar nu voiam să știm.
Așadar, vom visa la acel politician-erou, care să răspundă așteptărilor noastre, vom investi încredere și speranță în oameni care par să corespundă profilului ideal pe care ni-l dorim și, de cele mai multe ori, vom constata că iar ne-am înșelat.
Foto: E. Mazzanti (wikimedia commons)
