Nume care ar merita spuse cu voce tare

Florin ROGOJAN
11 decembrie 2014
Nume care ar merita spuse cu voce tare jpeg

N.red.: Întrebarea săptămînii pentru "Blogul cititorilor" a fost: ați avut profesori minunați?

Pornind de la ideea lui Tolstoi că toate familiile fericite se aseamănă, pe cînd cele nefericite sînt fiecare nefericite în felul lor, ajung la concluzia că, în ceea ce mă privește, situația stă chiar pe dos atunci cînd vine vorba de școală, această a doua familie a noastră. Profesorii care o reprezintă și prin mîna cărora am trecut se împart și ei în două categorii – buni sau răi, cu sau fără chemare, apreciați sau detestați, numiți-i cum vreți –, cu diferența majoră că aceia dintre ei care au rămas în minipanteonul meu personal nu au mare lucru în comun.

Cu vîrste, temperamente, pregătiri și chiar abordări pedagogice diferite, aceștia erau minunați într-un mod divers, ce se refuza încartiruirii într-un șablon. Respectul discipolilor, un galon greu de obținut în acest domeniu, și-l cîștigase fiecare cu alte arme. Spun respect, și nu admirație, deoarece am impresia că felul lor de a se purta cu noi făcea superfluă orice punere pe piedestal. De altfel, nu încercau să pretindă că sînt oameni perfecți, deținători de adevăruri ultime și atoateștiutori. Nu aveau, cu alte cuvinte, acea scorțoșenie tipică funcționarilor model, nici nu se așteptau să fim aidoma sfinților din cadrele de pe pereți. Aveau, în schimb, care umor și vervă, care disponibilitate, care pasiune pentru disciplina sa. Unii știau să ne vorbească, alții să ne asculte sau să ne audă. Fiecare a sădit în mintea învățăcelului de altădată un alt soi de sămînță și îndrăznesc să sper că, vorba lui Voltaire, mi-am cultivat bine grădina între timp.

Ce am învățat, așadar, de la ei? Carte, în primul rînd. Am descoperit cu uimire că literatura veche poate fi la fel de interesantă ca ultimul roman apărut în librării al lui Murakami. Că limba franceză nu este doar o chinuitoare înșiruire de excepții. Că în artă regula e că nu există reguli. Sau că o pictură poate fi o lectură vizuală la fel de pasionantă precum același ultim roman al lui Murakami. Uneori am primit și ceea ce foarte emfatic numim «lecții de viață». Una dintre cele mai timpurii ar fi aceea că oricît de multă înzestrare ai avea, în orice domeniu, ea se risipește fără un efort susținut. Că trebuie să te instruiești, să te strunești și să clădești pe dramul acela de talent pentru a-l face să înflorească. Printre acești dascăli, unii erau pur și simplu personalități carismatice și, întîmplîndu-se să mă intereseze îndeaproape ce aveau de spus, am profitat de erudiția – dublată de pasiune – cu care abordau subiecte ce le erau aproape de suflet. Alții mi-au transmis valori precum rigurozitatea și perseverența, dîndu-mi cheile cu care am desferecat porțile multor împărății de sensuri. Iar alții m-au făcut să înțeleg că nimic nu valorează mai mult decît umanitatea din noi, că e preferabil să îți dai osteneala să îi înțelegi pe cei din jur și, atunci cînd poți, să le întinzi o mînă în ajutor. 

Pe unii îi consider deosebiți și pentru că a existat un moment în care au spus ori au făcut ceva ce a reprezentat o pîrghie în devenirea mea. Uneori chiar fără să își dea seama. Două exemple. În timpul unei ore de limba română la liceul meu băimărean, pe cînd fiecare dintre elevi interpreta la prima vedere titlul unei poezii, vocea profesoarei care citise peste umăr ceea ce scrisesem eu mi-a șoptit că trebuie să merg la Cluj. Adică la universitatea din Cluj. Acolo unde își făcuse, la rîndul său, studiile. Ne-am uitat o clipă unul la altul, eu surprins și dînsa serioasă. Asta a fost tot – nu s-au mai spus alte cuvinte, dar declicul se produsese. În anul admiterii la facultate (Cluj, evident), cînd pregăteam de unul singur examene pentru care colegii mei luau cu asiduitate meditații ce nici măcar nu intrau în discuție în cazul meu, o altă doamnă profesoară mi-a propus să îmi dea ore particulare fără plată întreaga vară doar fiindcă i se părea că merit o șansă.

Toți acești oameni poartă cîte un nume care ar merita spus cu voce tare – Ioana Both, Cosette Herța, Maria Pirău, Doina Rogojan (simplă coincidență onomastică), Ion Vlad, Victor Ieronim Stoichiță. Ei sînt profesorii mei preferați.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.