Ne permitem să ne plictisim în izolare?

9 mai 2020
Ne permitem să ne plictisim în izolare? jpeg

Pentru unii, plictisul e sinonim cu zilele de duminică. Timpul petrecut în pat, lenevind fără nici o grijă. Pentru mine, înseamnă momentele din miezul unei zilei caniculare de vară, cînd stau sub umbrelă și mă uit la mare. Nu citesc, nu vorbesc cu nimeni, nu mă uit la telefon. N-am nimic de făcut și asta e perfect. Îmi rămîne doar așteptarea. Să cadă soarele și să vină răcoarea. Probabil de-asta îmi place cel mai mult marea, o întindere de apă care-mi permite să-mi golesc mintea și să mă liniștesc cu totul. Îmi amintesc, din verile copilăriei, de-o anumită voluptate a plictisului. Pe atunci, încă-mi permiteam să am timpi morți.

Pe măsură ce am crescut, am început să fiu mai atentă la cum îmi ocup timpul. Am început să înghesui din ce în ce mai multe, de dimineața pînă seara tîrziu: facultate, slujbă, freelancing pe lîngă, filme, teatru, concerte, ieșiri cu prietenii. Anul trecut a fost, probabil, cel mai fericit, dar și cel mai agitat pentru mine. Plin de liste cu lucruri de făcut, călătorii, schimbări și bucurii. Presiunea de-a acumula experiențe a devenit un soi de mantră opusă consumerismului. FOMO-ul meu (fear of missing out) e foamea de cultură și de socializare, dar și frica de-a nu rata o carte sau un film important. Fiecare invitație sosea cu puls mărit: o să pot ajunge oare și aici?

Apoi, a venit epidemia. Starea de urgență, izolarea, un început de martie ploios și rece. Maratonul de înfulecat experiențe a pus o frînă bruscă. Scurtă vreme, a fost liniște. Fiecare s-a văzut într-o oglindă. Ne-am întrebat cine eram înainte să înceapă această poveste. Ce facem acum: ne dăm voie să ne plictisim? Să ne golim mintea, pur și simplu, să „tăcem împreună“, să se facă liniște în cap și în lume?

„Ne e frică să stăm cu noi“

„Sîntem crescuți de mici, și acasă, și la școală, cu competitivitatea“, spune Cătălina Dumitrescu, psiholog și psihoterapeut, „iar acest gen de comportament ne afectează stima de sine. Astfel, ca adulți, încercăm să facem cît mai multe lucruri, alergăm să nu ratăm nici un fel de oportunitate, să nu cumva să arătăm că nu avem educație. E o presiune constantă din partea societății, și marea majoritate a oamenilor suferă de asta.“ Consumul exagerat, subliniază ea, e și o tactică de evitare a unor probleme psihologice care, băgate sub preș, sapă în continuare în noi, în loc să le confruntăm. Și e un cerc vicios: „Societatea nu ne educă să avem o relație cu noi, ci consumul. Ca să poți să-ți permiți să consumi, muncești, și nu e niciodată încurajată ideea că ce ai ți-e suficient.“ E încurajată în special ideea de-a fi „productivi“, de-a nu sta degeaba. Și astfel devenim, într-o măsură, sclavii dopaminei: „Răspunzătoare cu nevoia noastră de-a vrea tot timpul altceva – iar odată obținut, ne pierdem interesul și trecem la următorul obiectiv – este dopamina, un neurotransmițător care nu e însă molecula plăcerii, ci molecula anticipării.“ Pentru psihologul și filozoful Erich Fromm, plictisul în sine e un răspuns dat eroziunii structurilor tradiționale ale sensului vieții, și societății industriale, în care oamenilor li se cere să se angajeze într-o muncă alienantă.

Însăși ideea de-a nu rata ceva e o setare greșită în noi, arată Cătălina Dumitrescu. „Întotdeauna vom rata cîte ceva. Întotdeauna vor fi oameni mai deștepți, mai frumoși sau mai norocoși decît noi. Dacă ne uităm în felul acesta la lumea din jur, vom fi invidioși și implicit n-o să putem fi vreodată mulțumiți.“ Iar starea de echilibru e o muncă constantă, subliniază ea, o disciplină cu atît mai greu de obținut cu cît „ne e frică să stăm cu noi. Nu avem această igienă psihologică. Pentru că, atunci cînd stăm cu noi, începem să ne punem întrebări“, spune psihoterapeuta, și nu vrem să ne confruntăm cu ce descoperim despre noi înșiși. 

Nu te simți prost dacă n-ai făcut nimic

În filmul The Square apar, intermitent, cadre în care custozii își petrec lungile ore de muncă pe scaun, uitîndu-se la zecile de grămezi de pietricele aranjate meticulos. În spatele lor, literele din neon alb: YOU HAVE NOTHING.

Ultimele două luni au fost o pauză forțată pentru mulți dintre noi, venită cu frustrări pentru toate lucrurile pe care le-am ratat. În lipsa socializării și-a timpului petrecut în afara casei, unii dintre noi s-au îndreptat spre gătit (banana bread și pîinea făcută-n casă au luat cu asalt feed-urile), alții spre binging de seriale pe Netflix sau spre teancurile de cărți rămase necitite. Unele festivaluri de film și teatru s-au repliat rapid online. Muzeele și galeriile de artă au afișat proiecte noi. Artiștii creează în continuare febril în această perioadă. Ar fi păcat să ratăm așa ceva. Sau?

Poate că această pauză e și un răspuns al universului, spune psihoterapeuta Cătălina Dumitrescu. „Înainte de pandemie, foarte mulți oameni se plîngeau de lipsa timpului. Neavînd educația psihologică, nu știm să alegem noi să facem pauza și așteptăm să vină de la altcineva salvarea, nu conștientizăm că noi sîntem cei responsabili de cum se derulează viața noastră.“

La maturitate, avem impulsul de-a spune că e ceva în neregulă cu omul care se plictisește. N-ar trebui, însă, să ne fie frică: studiile arată că plictiseală ne stimulează creativitatea și puterea de-a rezolva probleme, și e benefică sănătății mentale. Se spune chiar că Shakespeare ar fi scris Regele Lear în timpul unei carantine pe vremea ciumei bubonice. Iar scriitoarea Anne Enright remarca recent că „plictiseala e o stare productivă, atîta timp cît n-o lași să te amărască“.

„Vom ieși schimbați din povestea asta”, crede Cătălina Dumitrescu. Ca-n La Grande Bellezza, pot vedea marea și uitîndu-mă la tavan. „Mă aștept să fie oameni care se vor întoarce la o simplitate a vieții, poate chiar o reîntoarcere la zona rurală. Voluptatea aceasta a plictisului o regăsim de multe ori în conexiunea cu natura: privești cerul sau o apă, stai într-o poieniță. Acolo te cuprinde pacea, o stare de liniște. Avem nevoie și de dolce far niente, de timp cu noi, în care să facem o analiză a lucrurilor din viața personală. E terapeutic la nivel individual. Așa îți identifici sensul în viață. Și trebuie să facem pace cu noi, să  ne dăm seama că nu există control total. Să fim recunoscători pentru lucrurile pe care le avem. Cred că perioada acesta de izolare și de distanțare e o lecție, încă în plină desfășurare, de care avem parte. Unii și-o vor însuși, menținând menține conectarea cu ei înșiși, nu-și vor mai irosi timpul și energia, și vor produce modificări ale valorilor după care își trăiau viața înainte, unele majore.“ Cu alte cuvinte, putem oare ajunge și la the joy of missing out?

Foto: Boyko Blagoev via flickr 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.