Muzicile mele din 2015
Colegii de la stereobeasts.com, o platformă dedicată muzicilor electro, indie & alternative, m-au invitat să aleg 10 albume favorite din 2015. Cum mi-a fost imposibil să fac un top, am preferat să fac o listă. O reproduc mai jos, nu înainte să vă invit să aruncaţi un ochi aici unde veţi găsi şi topurile/listele celorlalţi 25 de repondenţi.
Dave Gahan & Soulsavers - Angels and Ghosts. Nimeni nu cîntă păcatul, ispita şi credinţa în elegii electronice de gospel mai bine decît Dave Gahan. Am recenzat albumul aici.
Tame Impala – Currents. Albumul ăsta de disco psychedelic în falsetto mi-a clătit urechile de toate fiţele de pe Reflektor-ul celor de la Arcade Fire.
Toulouse Lautrec - Dejun pe iarbă. Aţi ascultat „Camera 203” şi, mai ales „I come from a star”? Sau versurile de pe „Aur”? Pentru mine e albumul românesc al anului.
Andrew Bird - Echolocations Canyon. Album înregistrat live în canion sub forma unui experiment de geologie acustică ce va continua cu episoadele River, City, Lake şi Forest. Vreţi muzică eco? Asta e.
Björk – Vulnicura. Vezi videoclipurile pieselor „Stonemilker”, „Black Lake” şi „Mouth Mantra” şi asculţi cum micuţa islandeză sculptează deopotrivă în carne şi în gheaţă.
Roisin Murphy - Hairless Toys. Pentru că Roisin este regina melancoliei de pe catwalk-ul electro-disco cu blazon.
Drenge – Undertow. Punk garajist făcut în doi fraţi – totul şi nimic altceva! Precum hard-ul psychedelic al celor de la Royal Blood de anul trecut.
Faith No More - Sol Invictus. Album scos în lume după 18 ani! Metalul îmbătrîneşte precum whiskey-ul în butoaie de stejar ţinute în întuneric.
Ghostpoet - Shedding Skin. Spoken word pe riff-uri şi texturi de chitări electrice!? DA!
Goodbye to Gravity – Mantras of War. Albumul pe care, ascultat sau nu, generaţia mea nu-l va putea uita niciodată.
Menţiuni speciale: John Grant - Grey Tickles, Black Pressure; Moster! - When You Cut Into The Present; Susanne Sundfor - Ten Love Songs şi, later add, David Gilmour - Rattle That Lock, despre care am scris aici, şi Foo Fighters - Sonic Highways, recenzat aici.
