Marți. Așteptarea. Credința inteligentă

14 aprilie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare ieșite în întîmpinarea mirelui, zice Evanghelia lui Matei. Cinci sînt înțelepte, cinci nu au minte. Fiecare dintre cele zece a luat candele aprinse în mîini în așteptarea mirelui, dar cele cinci înțelepte au luat și untedelemn în vase, iar celelalte cinci, nu. Mirele întîrziind, toate cele zece au ațipit. La miezul nopții „s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieșiți în întîmpinarea lui!”. S-au deșteptat fecioarele și au pregătit candelele întru întîmpinare. Cele fără minte, văzînd că li se sting candelele, au cerut untdelemn celorlalte, dar au primit răspunsul: „Nu, ca nu cumva să nu ne mai ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vînd și cumpărați pentru voi”. Acestea au plecat să cumpere untdelemn, mirele a venit și cele prezente „au intrat cu el la nuntă și ușa s-a închis”. Cînd s-au reîntors cele cinci au spus: „Doamne, Doamne, deschide-ne și nouă”, iar El le-a răspuns: „Nu vă cunosc pe voi”. Iar Matei încheie: „De aceea, privegheați că nu știți ziua, nici ceasul cînd vine Fiul Omului.”

Poate că cele mai însemnate învățăminte de tras din această parabolă sînt cele legate de așteptare, căci, în acest fragment, avem, de fapt, o parabolă a așteptării, așa cum spune Andrei Pleșu. Există și teologi (Joachim Jeremias, de pildă) care văd în povestea celor zece fecioare o parabolă a Parusiei. Cu alte cuvinte, o parabolă în care e vorba despre (re)venirea Lui. Totuși, cum așteptarea ne caracterizează viața, cred că e mai util să aflăm ce e de aflat din povestea celor zece fecioare în privința așteptării. Mai ales că personajul principal nu este mirele, ci, colectiv, cele zece fecioare.

În fine, parabola are azi sonorități proaspete căci e și un avertisment pentru toți cei care văd în cîte un eveniment ce pare catastrofal în bula noastră, precum un război, o molimă, un cutremur, semnul clar la marelui sfîrșit. Catastrofiștilor, această parabolă le spune că, vorba folkiștilor de la noi, sfîrșitul nu-i aici. În paranteză fie spus, cîntecul făcut celebru în România de formația Pasărea Colibri, intitulat Sfîrșitul nu-i aici, este traducerea timidă a cîntecului lui Bob Dylan intitulat Death Is Not the End. O afirmație cu mult mai tare, veți recunoaște, dar despre asta vom vorbi în zilele următoare.

În orice caz, cred că primul lucru de spus despre această parabolă este că, în formula memorabilă a lui Andrei Pleșu, „Cel Așteptat vine pe neașteptate”. Deși pregătite, cele zece fecioare ațipesc și mirele vine pe cînd ele dorm. Obosite de atîta așteptare, fecioarele toate, și cele înțelepte și cele mai puțin, adorm. Oboseala așteptării egalizează, după cum vedem, trăsăturile diferite ale celor care așteaptă – somnul scoate pe oricine  în afara timpului așteptării. Se vor plictisi ori vor obosi de atîta așteptare toți: și proștii și deștepții. Asta i s-a și părut important evanghelistului care îndeamnă explicit la priveghi din moment ce nimeni nu știe momentul venirii Lui. Așteptarea trebuie susținută de credință. Vedeți bine, cele zece fecioare sînt convinse că mirele va sosi. Nunta este sigură. Or, tocmai această credință dă sens așteptării Lui. Ele nu se întreabă nici o clipă „ce așteptăm noi?”, căci răspunsul le e clar: își așteaptă mirele. Asta e credința. Însă credința și-a pierdut (dacă o fi avut vreodată!) capacitatea de a te ține treaz, alert. Așteptăm, sigur că da, numai că ne mai și ia somnul din cînd în cînd. Și asta e de înțeles. Pentru credincios, va exista mereu o voce care-l va trezi la venirea mirelui. Însă nimeni nu-l va ajuta să aibă suficiente rezerve de untdelemn pentru candelă. Asta e treaba lui. Astfel, parabola mi se pare că deschide și un alt sens, anume discută raportul dintre credință și inteligență.

Este limpede că dintre cei care așteaptă, doar unii au șansa „nunții”. Ușa se va închide după ce va primi pe toți cei ce se află pregătiți în fața ei. Mai exact, pe cei care au fost suficient de inteligenți să aibă rezerve de untdelemn. Și mai precis: intră pe ușă cei care sînt pregătiți, „echipați”, pentru o mai lungă așteptare. Credința nu este așteptare blegoasă, ci așteptare inteligentă, prudentă, prevăzătoare. Blîndă, dar alertă. Într-un pasaj din Jurnalul fericirii, Steinhardt scrie: „Creștinismul neajutorat și neputincios este o concepție eretică...”

Aceste cuvinte ale monahului de Rohia stau doar cu cîteva rînduri mai sus de altele, care au astăzi o mare popularitate: „Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți.” Am văzut că această reflecție e ades citată în zilele noastre și iau această frecvență ca pe un semn că avem aici un avertisment de care este mare nevoie acum. Și mai apoi, Steinhardt zice: „Să știm(...)că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei”. Iarăși, ceva ce știm exasperant de bine din directa noastră experiență de români. Trebuie mereu să ne repetăm că Dumnezeu nu ne vrea proști (de-aia ne-a înzestrat cu inteligență), dar în același timp trebuie să încercăm să pricepem și ce-i cu inteligența asta. Or, eu cred că parabola aceasta exact în această direcție ne trimite.

Fecioarele cu rezerve de untdelemn sînt inteligente exact în sensul de care e nevoie pentru mîntuire, exact în sensul în care se așteaptă mirele să fie: s-au gîndit că e posibil ca așteptarea să dureze mai mult decît uleiul din candelă și că oprirea așteptării pentru reaprovizionare poate duce la ratarea Întîlnirii. De fapt, ele au ajuns la o concluzie absolut corectă teologic vorbind: așteptarea Lui e continuă și îndelungată. Plasarea în planul continuei Lui așteptări, posibilă doar prin combinația dintre credință și inteligență, așa cum vedem, ne ridică într-un alt gen de timp: timpul așteptării. Părăsirea chiar și vremelnică a timpului așteptării echivalează cu eșecul. Și astfel, ajungem la ceva esențial: continuitatea este trăsătura esențială a așteptării care va rodi în întîlnire. Nu poți aștepta printre picături, nu poți aștepta cînd ai timp, nu poți aștepta în secvențe. Dacă Îl aștepți seara de la 8 la 10 și doar duminica, pentru că în rest ai alte treburi, poți fi sigur că-L ratezi. Nu mai e așteptare, e un fel de pauză în care vrei să te asiguri că te ocupi și de asta. Așteptarea e continuă sau nu e deloc.

Iar restul, aproape că nu mai contează. Ioan Chrisostomul întreabă: cît mai valorează virtutea virginității pentru fecioarele care nu au putut fi prezente cînd a venit mirele din pricina lipsei untdelemnului? Nimic, desigur. Dacă toate cele bune pe care la faci și le păstrezi în tine nu le pui în continua Lui așteptare, e degeaba. Or, ca să faci asta trebuie să fii inteligent, exct ca cele cinci fecioare care au prins nunta. Dacă Îl aștepți precum cele cinci fecioare inteligente, Mirele vine. Credința inteligentă e suficientă, unde inteligența înseamnă exact asta: să ai grijă să ai mereu rezervele de untdelemn pentru candelă. Dar și aici e nevoie de mare atenție, căci unealta de lucru preferată a Diavolului este, vai!, chiar inteligența. De aceea,  nu vorbesc despre inteligența credincioasă, ci despre credință inteligentă. Raportul dintre credință și inteligență la fecioarele care au întîlnit mirele este limpede: inteligența (tradusă în prevedere și calculul rezervei necesare) este pusă în slujba credinței, căci ea se exercită în vederea convingerii că vine mirele. Dacă inteligența ar fi primat, atunci fecioarele s-ar fi întrebat dacă vine mirele sau nu, dacă chiar e necesar să fie virgine sau nu, dacă nu ar fi mai bine să găsească o modalitate să nu-l aștepte continuu, „ca proastele”, ci să afle cu un sfert de ceas înainte cînd vine, și abia atunci să se instaleze în așteptare, să nu piardă timpul. Logica inteligenței credincioase le-ar fi spus: „dacă tot e o voce care ne trezește din somn cînd vine, să folosim acea voce care un vestitor și să venim la casa nunții abia cînd auzim vocea”. Dar credința inteligentă le spune: „stăm în așteptare, atîta doar, să avem rezervele de untdelemn pregătite, căci așteptarea trebuie să fie lungă”.

Ador parabola aceasta!

AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.