Luni. Smochinul fără roade și templul plin de bani

13 aprilie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În această seară, la Denie, se va evoca pilda smochinului neroditor. În ceea ce mă privește, prefer varianta din Evanghelia lui Marcu, pentru că episodul în care Isus blesteamă smochinul ne este povestit în împletire cu cel în care îi alungă pe mercantili din templu. Evanghelistul Marcu a fost nu doar primul în ordine cronologică, dar și cel dîntîi în privința meșteșugului epic, după părerea mea. Opțiunea de a împleti firele narative ale celor două episoade cristice nu doar că adaugă un plus de calitate literară, ci îmbie și la privirea acestora într-o perspectivă unică, ceea ce conduce la o înțelegere anume.

Marcu ne se spune că, de dimineață, Isus a plecat din Betania cu cei doisprezece. Îi era foame. S-a apropiat de un smochin plin de frunze (adică un smochin care, de departe, vădea semne de rod), dar a văzut că nu poartă fructe pentru că, precizează Marcu, nu era timpul smochinelor. Atunci, Isus a zis smochinului: „De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănînce”. Au intrat în Ierusalim, au mers la templu și acolo Isus „a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vînzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.” Le-a reproșat acestora că au transformat casa de rugăciune, Casa Lui, în peșteră de tîlhari. Cu acest episod consumat, a sporit teama „arhiereilor și cărturarilor” față de El și de învățătura lui. Seara, au ieșit din Ierusalim și, revenind dimineață, ucenicii au văzut că smochinul cu care vorbise Domnul în dimineața precedentă se uscase din rădăcini. Petru I-a atras atenția, uimit. Isus a răspuns: „Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă, toate cîte cereți, rugîndu-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar cînd stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșelile voastre”.

Episodul din templu conexat cu episodul „blestemului smochinului” ni-l arată pe Isus furios. Niciodată pînă la răstignire nu va mai fi așa și niciodată înainte nu a fost așa. Rapid, ar fi două explicații, ambele cu bătaie lungă. Prima, că Isus a trebuit să fie pentru o dată furios ca să ne indice că Dumnezeul Noului Testament, blînd, iertător, iubitor și bun, este același cu Dumnezeul Vechiului Testament (mai dur și mai răzbunător) și nu și-a pierdut nimic din capacitățile punitive. În plus, dacă aceste două episoade nu ar fi existat, ar fi existat pericolul real de distorsionare a învățăturii cristice. S-ar fi putut crede că iertarea este necondiționată și infinită, așa că e liber la păcat pentru că oricum, la Judecată, Dumnezeu e bun, atotiubitor și iartă. Iar oamenii, știindu-le firea, așa s-ar fi grăbit să înțeleagă creștinismul și ar fi trăit, veseli și fără conștiință, în consecință. Blestemul smochinului și alungarea banilor din templu ne arată că creștinismul nu este o blegeală anemică și etern surîzătoare, că dragostea Lui pentru noi nu este un infinit cec în alb prin care se convertește automat orice păcat în iertare. Isus vorbește despre importanța extraordinară a iertării, dar după ce face curățenie în templu. Nu e firesc să lași răul să se perpetueze și să-i ierți pe cei care îl produc. E firesc să oprești răul și apoi să-i ierți

Pe de altă parte, îmi place să văd în aceste episoade și altceva: manifestarea laturii umane a lui Dumnezeu întrupat. Cine nu simte o frustrare cînd are nevoie de ceva (smochine cînd îi e foame) și cel de la care se așteaptă să îi satisfacă nevoia în mod normal (smochinul) nu o face? Evident, mențiunea evanghelistului că nu era sezonul smochinelor este esențială. Isus nu are ceva cu smochinul ca atare (există proști care interpretează acest episod ca pe o agresiune a lui Isus împotriva naturii și a ritmurilor ei sau ca pe o cruzime irațională a Mîntuitorului – „ce-a avut, domnule, cu bietul smochin?”), ci are de transmis un mesaj. Este o parabolă care s-ar putea exprima într-un enunț cu reciprocă la fel de adevărată: dacă nu rodești pentru El, nu poți rodi pentru nimeni altcineva, dar și dacă rodești cu adevărat pentru cineva, este un rod și pentru El.

Mai departe,  răspunzînd direct uimirii lui Petru: „Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat”, Isus a abordat din nou, frontal, tema credinței și a încrederii – spun „tema” și nu „temele” pentru că credința și încrederea sînt, de fapt, unul și același lucru. Faptul că oamenii le simt separat este o aberație sufletească. În mod normal, nu poți să fii și credincios și suspicios în același timp. În mod anormal, noi credem că putem. Isus ne îndeamnă să avem încredere cînd ne rugăm, căci credința împlinește ceea ce aparența spune că e imposibil. Vorbele „toate cîte cereți rugîndu-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea” au o forță spectaculoasă. Ele răstoarnă lumea, pur și simplu. Aceste vorbe evidențiază forța care zace latentă în om, precum și modul în care această forță poate fi adusă la lucrare: rugăciunea în credință. Este aici vorba despre puterea colosală a vorbei susținută de credință, despre cuvîntul care generează realitate, care zidește, care întemeiază. Dimpotrivă, cuvîntul născut din dubiu, ca și cuvintele-degeaba (cum sînt cele mai multe dintre cuvintele pe care le rostim zilnic), subminează, distrug sau, în cel mai bun caz, sînt complet inutile.

Adesea, episodul smochinului neroditor de la Marcu este pus în corelație cu alt episod care se referă tot la un smochin neroditor, cel din Luca (13; 6-9). Acolo, Isus spune o parabolă fără să acționeze în vreun fel: Proprietarul unui smochin a venit să culeagă roadele din el, dar a văzut că acesta nu rodise. L-a chemat pe administrator și i-a cerut să taie smochinul, căci de trei ani nu rodise și ocupa loc degeaba. Administratorul îi cere proprietarului să-l mai lase un an, timp în care îl va săpa și-l va îngrășa pămîntul din jurul lui. „Poate va face rod anul viitor și, dacă nu, îl vei tăia.” Aici se oprește parabola, lăsîndu-ne în aer cu răspunsul final: a rodit sau nu smochinul anul următor? Vă las să vă gîndiți singuri la aceasta. Oare de ce Isus nu a terminat povestea? Sau chiar nu a terminat-o?

AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.