Lalele albe și spaimă

16 martie 2020
„Luați l acasă” jpeg

În fiecare dimineață mă trezesc și trag un pic de timp înainte de a deschide telefonul și computerul. Ca și cînd, în lumina care pătrunde prin jaluzele, s-ar putea dizolva această spaimă surdă. Pisica se bucură să mă vadă. Pentru ea, fiecare reîntîlnire e una nouă. Rutina începe să fie un punct de sprijin și pentru oameni, mai ales în momentele în care zilele par că se dilată odată cu rămasul în interior. Am și nu am timp. Se face prea repede seară. De obicei lucrez acasă, dar acum e altfel. Îmi calculez mișcările, gătesc cîte ceva, îmi fac exercițiile fizice, dezinfectez și spăl pe jos. Azi am primit niște lalele albe superbe și primul gînd a fost să le pulverizez cu Igienol. Aproape că mi-a fost ciudă că frumusețea lor n-a reușit să-mi anestezieze, fie și pentru o clipă, frica.

Citesc tot felul de lucruri, unele glume sînt atît de bune că n-ai cum să nu rîzi. Asta îmi face bine. Dacă ar fi să păstrez ceva din absurdul acestor zile, cu siguranță ar fi filmarea unei hore oltenești, cu oameni cu măști pe față, care par că, în ritmuri de dans, exorcizează virusul ucigaș. E și neputință și inconștiență și umor și tragedie. Și o glumiță, în care cineva, în loc de bacnote, plătește cu bucăți de hîrtie. Cam cum primeam la toaletele publice de la gară, cînd o femeie îți rupea dintr-un sul aspru, după ce îi dădeai un leu. Tot nu înțeleg de unde vine obsesia asta, activată în toată lumea, de a-ți face stocuri impresionate de hîrtie igienică.

Am vorbit cu oameni cu care credeam că n-o s-o mai fac, pentru că ne îndepărtaserăm. Ne scriem ca și cînd n-ar exista prea curînd șanse de a ne revedea. E în asta și un fel de libertate. Mă întreb cît timp ne va lua pînă cînd ne vom reseta și ne vom putea îmbrățișa la fel de senini ca altădată.

Au fost niște momente în viață, cînd coincidențele legate de ce citeam și ce se întîmpla mi s-au părut foarte mari. Ca să înțelegeți despre ce potriveli literare e vorba, cu puțin înainte de toată nebunia, mă apucasem să citesc romanul lui Ali Smith, Iarna (Editura Litera, 2020, traducere de Irina Negrea). Atmosfera și momentul în care e plasată povestea sînt descrise așa: „Gîndirea murise. Speranța murise. Adevărul și ficțiunea muriseră așijderea. Mass-media murise. Internetul murise. Twitter, Instagram, Facebook, Google muriseră toate. Dragostea murise. Moartea murise. O sumedenie de lucruri erau moarte. Unele, totuși, nu erau moarte, sau nu erau moarte încă. Viața nu era moartă încă. Revoluția nu era moartă. Egalitatea de rasă nu murise. Ura nu murise.”

Părea o distopie ca toate distopiile. Atît de departe de orice însemna „realitatea” noastră. Mai ales că, la ușa protagonistei, apare nici mai mult nici mai puțin decît un cap, care are și sensibilitate și conștiință. N-am terminat cartea, dar știu sigur că o să-mi amintesc mereu de aceste suprapuneri și că această perioadă îmi va aminti mereu de această scriitoare contemporană.

Răsfoiesc tot felul de cărți la care mă gîndesc. Pe unele descopăr că nu le mai am în bibliotecă. Mă uit la feresterele care se văd pe geam și știu că în fiecare dintre aceste apartamente locuiesc oameni care stau mai mult ca altădată acasă. Pare un fel de ironie a sorții. Nimeni nu-și mai face planuri. Distanțele se măresc din nou. Sper ca Sofica, care se află la 3000 de kilometri, să nu crească prea mult pînă o să ne revedem de-adevăratelea, nu doar în filmări pe WhatsApp.

Mi-am dat seama că o jumătate de viață am trăit fără internet. Mi se pare o informație importantă.

Azi am deschis Proust, volumul Captiva. În el mă simt „ca acasă”. Lentoarea frazelor lui poate salva lumea. Mă culcușesc acolo, e cald și bine.

Mi-am dorit să am o perioadă să stau să lucrez la textul meu. Dar și el se întîmplă în interior. Nu-mi vine să intru în apartamentul „ficțional”. Citesc în continuare: „De altminteri, percepeam, mai ales din odaia mea, viața exterioară din această epocă. Știu că Bloch povestea că, atunci cînd venea să mă vadă, deslușea parcă zgomotul unei conversații; cum mama era la Combray și el nu găsea niciodată pe nimeni în odaia mea, conchise că vorbeam singur. Cînd află, mult mai tîrziu, că Albertine locuia atunci cu mine, înțelegînd că o ascunsesem de toată lumea, el declară că-și dădu în sfîrșit seama de motivul pentru care, la acea epocă a vieții mele, nu voiam să ies niciodată. Dar se înșela. Era, de altfel, foarte scuzabil, căci realitatea, chiar dacă e necesară, nu e cu desăvîrșire previzibilă.”

Credit foto: Robert Petreanu

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.