Greutatea votului în aur

8 noiembrie 2014
Arta de a îmbătrîni jpeg

De cîteva zile tot vreau să scriu un text despre ce au însemnat, de la Revoluție încoace, alegerile și votul pentru noi. Ce speranțe uriașe am pus joc de fiecare dată și ce dezamăgiri crunte ne-au adus, alteori. Ne-au condiționat, fără să ne dăm seama, destinele. Îmi răsună și acum în urechi discuțiile pe care le aveam cu partenerul de viață după anunțarea rezultatelor: “gata, nu se mai poate, e timpul să plecăm, că nu se schimbă nimic în țara asta”. Fratele meu a făcut-o, dar nu înseamnă că nu-i mai pasă încotro se îndreaptă lucurile pe aici. Poate că ăsta e un semn că nimeni nu s-a împăcat cu trecutul. Nici cei care au ales să își construiască o viață în altă parte, nici cei care sîntem aici și vrem să respirăm un aer mai puțin îmbîcsit.

Mi-am dat seama că, de fapt, am scris acel text. Se întîmpla în urmă cu mai bine de trei ani, cînd Iulia Dondorici mi l-a cerut pentru antologia despre Revoluție pe care a coordonat-o: Rumänien heute (Passagen Verlag, 2011). Se numește Atunci cînd nu mi-a zis nimeni „La mulți ani” și fost publicat în limba germană. Aceasta este varianta lui originală:

“În vara lui 1989 intrasem la Liceul Industrial nr. 6 (fostul Pedagogic) la o clasă de filologie-istorie. La începutul fiecărui an școlar eram convocați la practica agricolă: să culegem mere, pere, să sortăm cartofi, ceapă și morcovi în folosul țării și al partidului. Numai că, la liceu lucrurile deveneau mai serioase și fuseserăm repartizați la cules de porumb, ceea ce mi s-a părut peste puterile mele. M-am rugat de ai mei să-mi facă rost de o scutire medicală, așa că, în loc să cînt și să mă las mîngîiată de razele soarelui de septembrie pe ogoarele patriei, am preferat să stau cu Pe aripile vîntului în brațe. A început greu școala pentru că au urmat atelierele practice, la care eram învățate să coasem și să croim. Ore în șir stăteam într-o hală imensă și friguroasă și habar n-aveam cum o să arate adolescența noastră, ce-o să punem la capăt. O lume de fete, venite unele de la țară, altele din oraș, ne îmbulzeam în fiecare dimineață în fața unor uși hidoase, în spatele cărora niște femei triste ne explicau cum să ținem acul în mînă ca niște maestre și de ce e “meseria brățară de aur”. Nu-mi doream bijuteria aia masivă și nu arătam nici un fel de îndemînare în arta cusutului, așa că am continuat să mă fofilez cu cîte o carte pe sub pupitrele imense.

Tata încă nu se împăcase cu gîndul că nu mă dusesem la liceul vedetă din oraș, la o clasă de matematică-fizică, ca toți ceilalți copii care învățaseră bine în generală. Eu nu mă gîndeam la nimic, cu atît mai puțin la ce voi face în viață. Mă mulțumeam să descopăr lumea nouă în care intrasem.

În decembrie 1989, directorul liceului nostru, profesor de istorie și un ideolog feroce, a ținut să ne strîngă în amfiteatru, înainte de vacanța de iarnă și să ne avertizeze să nu cumva să ascultăm Radio Europa Liberă care intoxică populația cu tot felul de știri mincinoase despre evenimentele de la Timișoara. A urmat un discurs avîntat despre tovarășul și tovarășa, ultimul la care mi-a fost dat să mai asist vreodată. Mulțimea de adolescenți înghețați, încotoșmănați cu haine și mănuși și glasul scîrbos al directorului, care încerca să întoarcă din drum istoria, nu le-am mai uitat niciodată.

Începuse să se tragă la Timișoara în manifestanți, stăteam în bucătărie cu urechile ciulite la Europa Liberă și ne întrebam ce-o să urmeze. Ai mei se arătau sceptici, nu credeau că regimul va cădea vreodată. Continuau să meargă la serviciu, veneau obosiți, dădeau de cădură și adormeau la televizor. Chiar și în zilele în care toată viața se mutase pe un ecran alb-negru al unui televizor Olt, pe care îl țineam pe dulap, ca-n bancurile cu olteni.

Am plîns de bucurie și de frică, am sperat în libertate așa cum numai la 15 ani poți s-o faci, am trăit în cîteva zile cît alții n-au șansa într-o viață. N-am închis ochii nopți întregi ca nu cumva să se întîmple ceva și să nu aflu, i-am însoțit cu gîndul pe manifestanți la televiziune și la Universiatate, am simțit fiecare glonț vîjîindu-mi pe lîngă urechi și mi-aș fi dorit să fiu acolo, să lupt, să strig, să mă sacrific pentru libertatea noastră. Speranța e cel mai puternic drog, te face să plutești și să mori cu un zîmbet larg pe față, așa cum s-a întîmplat cu cei mai mulți dintre cei căzuți la Revoluția din decembrie 1989. Carne de tun sau eroi, nu mai contează. Dacă am fi fost puși să alegem, cei mai mulți dintre noi am fi acum în locul lor. Dar la ce bun o țară de martiri, cui i-ar fi folosit?

În ziua în care am împlinit 15 ani românii cereau libertate pe străzi și scandau “Jos comunismul!”. Nimeni nu mi-a zis “La mulți ani” pentru că am uitat lucrurile astea mărunte. Cui îi mai păsa de o zi de naștere, cine avea timp să se gîndească la prezent, cînd viitorul ni se deschidea promițător în față? Dar am primit cel mai frumos cadou, asta n-o să uit niciodată, oricîte tristeți și dezamăgiri aș fi colecționat pe parcurs.

A început un nou trimestru, m-am întors la școală. Ne-am hotărît să-l dăm jos din funcție pe directorul propagandist și am protestat, ne cîștigaserăm acest drept. Parcă ne crescuseră aripi, se întîmplase ceva cu mințile și corpurile noastre în trei săptămîni. Deveniseră mai puternice, mai curajoase. Toată lumea mergea la manifestații de orice fel, totul se întîmpla în stradă. Profesorul de istorie s-a ofticat, ne-a amenințat, evident, l-am huiduit bine și a plecat în trombă cu mașina, fiind foarte aproape să ne calce. A urmat o carieră politică fulminantă pentru el, așa că e o mirare că n-a pus roata pe noi.

La scurt timp după debarcarea lui din postul de director de liceu a intrat în politică și a ajuns în Senat. Au urmat niște ani în care a ocupat diverse funcții importante în administrația publică locală, pînă a devenit unul dintre cei mai importanți și mai de temut baroni locali ai PSD-ului. Averea i-a crescut proporțional cu abuzurile. Și nu e, din păcate, singurul caz.

Cînd privesc imaginile filmate în decembrie 1989 mi se zbîrlește părul de emoție și-mi dau lacrimile. De 20 de ani comemorăm Revoluția, dar adevărul n-a ieșit la suprafață. Cei care au dat ordin să se tragă în manifestanți ne-au mîncat mai bine de 20 ani din viață. Au cîștigat alegeri și ne dau în continuare lecții de bună purtare. Ce s-a întîmplat în Decembrie 1989 e un puzzle, fiecare are cîte o piesă, dar ne lipsește imaginea de ansamblu. Nu știu dacă o vom găsi vreodată.

Cadavrele pot să stea liniștite în combine frigorifice performante, capitaliste, foștii securiști și le permit, așa cum își permit multe. Cînd noi eram ocupați cu speranțele, cu libertatea, ei și-au văzut de treburi și-au demarat adevăratele afaceri. Și-au creat o pînză de păianjen perfectă. România postrevoluționară și-au împărțit-o în bucăți generoase, după bunul plac și n-o s-o mai lase din mîini multă vreme, asta e clar. Marile averi le-au făcut foștii nomenclaturiști. Criză sau revoluție, pentru ei nu contează, poate fi doar o oportunitate finaciară.

Mi-a luat un timp lung să accept că asta e realitatea. Dar nu m-am împăcat niciodată cu ea. E ca și cum aș locui într-o casă a cărei pardoseală e putredă și mîncată de carii. Îi știu acolo și asta mi-e de ajuns. Invadează tot ce există: spațiul public și viețile noastre. Cel mai bine se simt cînd ne privesc în ochi și rînjesc.” 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.