Ghişeu „Expres“ la Registrul Comerţului

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Ghişeu „Expres“ la Registrul Comerţului jpeg

Scriam în articolul precedent („Dacă nu muncim, ne ducem…“) că am revenit în țară după ce am locuit o perioadă în străinătate, pentru a mi deschide un start-up. Am găsit că, deși există un cadru legislativ care favorizează inițiativa mea, deși există pîrghii legislative de finanțare a activității unui nou antreprenor și cîteva facilități fiscale încurajatoare, sistemul este piatra de hotar de care se spulberă toate visele mele, alea în care încep ceva pe cont propriu în țară.

Intru la Registrul Comerțului Bu-cu-rești într-o vineri, acum cîteva zile, la ora 12. Mă duc la un ghișeu, unde o femeie încruntată (deja!) mă întreabă ce vreau. Zic că vreau să înființez o SRL-D (debutant) și-mi pune-n brațe între opt și zece foi. Un inginer german spunea: „Putem ajunge să învingem gravitația. Nu și birocrația.“ În fine, mă uit descumpănit, ridic ochii mei de căprioară și cerșesc îndrumare: „Și acum ce fac, vă rog?“ „Păi, cum?! Mergeți și completați, dom’le! Vedeți că azi programul se termină la două!“ – la care, în spatele meu, pufnesc vreo trei oameni, iar unul se lovește cu palma peste frunte de sar -stropi de transpirație-n stîn-ga-dreapta. Mă uit la ceas, apoi la cozile de la ghișeu și-mi dau seama, din rumoarea nervoasă a „clienților“, că voi avea parte de o nouă încleștare cu sistemul. Parcă o aud pe sor-mea, care-mi dă iar cu psihologia n cap: „Frate, cum te programezi tu mental, așa va fi!“ Plec undeva pe hol, unde văd un scaun și-o masă. Pe lîngă cele zece formulare (cu rubrici și căsuțe față-verso), mai scot și eu pe masă trei exemplare din actul constitutiv, două duplicate din declarația de administrator și asociat, două specimene de semnătură legalizate, contractul pentru sediul social. Începe să îmi fie frică pentru prima dată, cînd mă uit la toate și îmi dau seama că programul se termină la două, iar eu nu știu cu ce să-ncep. Doi copii, lăsați de vreun părinte venit „cu treabă“, luaseră cu asalt anticamera sălii de la Registru (țipau foarte tare, răsturnau paharele de plastic de la butoiul cu apă de pe hol, apăsau pe butonul de deschidere a ușilor de la lift cînd oamenii voiau să coboare, iar ei fugeau chicotind, în timp ce oamenii țipau nervoși dinăuntru). M-am apucat de completat formularele. Am scris de aproximativ zece ori numele meu, adresa mea de acasă, numele firmei și sediul social al acesteia, codurile CAEN, pe fiecare formular în parte. Deși adusesem „la dosar“ o declarație autentificată de la notar în care scria că sînt apt, conform legii, să îndeplinesc funcția de administrator și asociat, am mai completat un formular similar, care spunea același lucru, dar era formularul tipizat al Registrului. Nu am știut să completez foaia cu vectorul fiscal pentru că nu am știut care i treaba cu impozitele alea multe (pe venit, semestrial, anual, pe microîntreprindere), dar nădăjduiam că mă așez la coadă și, fiind un „debutant“ protejat de lege și de neajunsurile cadrului economic actual, o să mă ajute doamna de la ghișeu. Mă uit la ceas, era ora 13 și mă bucuram că o să apuc să depun dosarul (azi!). Întreb o doamnă, care părea „de-a casei“, dacă pot să stau la coada aia. Doamna îmi prezintă persoanele care sînt tot la coadă, după dînsa. După vreo trei pierduse șirul și încep chiar persoanele să mi se prezinte. Ultima persoană, a șaptea sau ceva de genul ăsta, îmi spune că după ea urmez eu. În timp ce stăteam la coadă, apăreau persoane noi lîngă mine, orientate către ghișeul la care așteptam. În unele cazuri mă rugau să le las să intre înaintea mea: „Numai să las copie de pe buletin, e a treia oară cînd stau azi la coadă“, „Doar să las formularul ăsta completat la dosar, că am mai stat la coadă de două ori și n-a fost bine!“

Ce spectacol! Iar eu credeam că stau la coadă la ghișeul doi, însă cumva am ajuns să stau la ghișeul unu, iar oamenii intrau de la o coadă la alta la ce ghișeu se elibera primul. Deci nu exista nici o ordine de fapt, nici o orînduială, nici o procedură. Doamna pe care am întrebat-o unde pot sta la coadă avea vreo opt dosare de depus. Omul de lîngă mine remarcă aspectul: „Pentru ăștia care se ocupă cu depuneri de dosare și vin cu cîte zece o dată ar trebui să existe un ghișeu separat!“ Remarc că toate ghișeele aveau o plăcuță deasupra pe care scria „Ghișeu EXPRES“, dar din „peisajul“ sălii nu reieșea că există ceva care merge „EXPRES“ la Registrului Comerțului București. Era ora 13,45 cînd am ajuns la ghișeu și i am spus femeii, care tocmai ieșise dintr-o dispută cu omul din fața mea, că vreau să înființez o SRL-D și că nu știu să completez vectorul fiscal, cu rugămintea să mă ajute. Constat că ochii mei de căprioară nu funcționează în mediul ăsta. Femeia se uită la mine și îmi spune fix așa: „Domnule, eu nu sînt aicea ca să mă uit peste dosarul oamenilor, pentru asta e ghișeul de informații“. Din spatele meu, vreo doi-trei vin cu replica: „Nu se uită nimeni, doamnă, la nici un ghișeu, nu ne ajută nimeni!“ Eu continui să o rog pe doamnă să mă ajute. Iar următoarea remarcă este definitorie pentru interacțiunea oamenilor cu Registrul Comerțului (această instituție aflată în subordinea Ministerului Justiției): „Domnule, pe mine nu mă interesează dosarul dumneavoastră, înțelegeți? Pe mine nu mă interesează dosarul! Aici veniți cu el completat. Programul se termină la două!“

Am luat foile și m-am retras. Nu mai voiam să deschid nici o SRL-D. Aș fi vrut să dau timpul înapoi cu o săptămînă, ca să nu mai dau bani la notar pentru declarații sau bani pentru spațiul sediului social. Dar nu se poate. Un alt bărbat țipă la ghișeul de informații că vrea să deschidă o SRL-D, că nu primește nici un ajutor din partea nimănui, că este acolo de la ora 11 și că nu îl interesează că programul s-a terminat: „Este vina voastră că, trei ore mai tîrziu, nu reușesc să depun dosarul, deci nu plec pînă nu primesc ajutor!“ Un om cărunt cu ochelari, care părea a fi șef, cu voce semicalmă și autoritară, preia frîiele situației și îl calmează pe om cînd începe să se uite peste dosar filă cu filă. Îi explică cum trebuie completat și ce înseamnă anumite cuvinte din „jargonul“ instituțional. Omul a fost îndrumat să vină luni, cînd programul e pînă la 16,30, și „împins“, cu vorba bună, afară din instituție. Am remarcat subit liniștea care mă înconjura. Nu mai era nimeni în sală. Nimeni în spatele ghișeelor. Nu mai aștepta nimeni nimic. Clipești și, cînd deschizi ochii, ești într-o altă dimensiune. Deci asta înseamnă „să spargi ușa vinerea la oră două!“, cum am auzit că se face în instituțiile publice. Am plecat din Registrul Comerțului București o oră mai tîrziu, după ce omul cu ochelari, care părea a fi un șef, a stat cu mine și cu șefa referenților, încercînd să îmi preia dosarul, fiind convins că sînt de la presă, după ce a ascultat care sînt nemulțumirile mele. Am lăsat dosarul, dar trebuie să revin luni (cînd programul este pînă la 16,30) pentru a aduce declarația de asociat unic în completare, pentru că pe cea existenta la dosar scrie „declarație de asociat“ în loc de „declarație de asociat unic“. Iar faptul că în actul constitutiv scrie că eu sînt asociatul unic nu contează și nici cuvîntul meu de onoare că sînt nu ține, că doar n-o să se-ncreadă instituția-n România în propriul ei cetățean!

Îmi doresc ca această concluzie să fie expresia unui adevăr amar: Sînt multe dispoziții legislative (legi sau ordonanțe) care „se plîng“, încă din primele articole, că economia românească este lipsită de tineri antreprenori, oameni cu idei de afaceri care nu își înființează firme. Din punct de vedere legislativ, se încearcă stimularea noilor întreprinzători prin programe dedicate înființării start-up-urilor, în cadrul cărora statul acordă facilități fiscale și finanțare. Adică legea caută să încurajeze ceva, dar ineficiența oamenilor cu care urmează să interacționezi descurajează categoric.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.