Frica de granițe

24 iunie 2016
După TIFF  jpeg

Pentru cineva din Est, care a trecut prin comunism, e una cît se poate de reală. Am trăit cu ea în case și în suflete. Prima mea experiență de trecut dincolo e din 1986, cînd am plecat într-o tabără în Germania de Est, la Cottbus. Am petrecut două săptămîni alături de alți pionieri din lagărul comunist, pentru schimb de experiență și înfrățire.

Ai mei au făcut atunci împrumut la CAR ca să poată să-mi plătească cheltuielile, iar noi, copiii, ne-am entuziasmat că o să avem parte de o super aventură. Nimeni din familia mea nu mai fusese vreodată în străinătate. Asta atîrna greu. Îmi aduc și acum aminte emoția pregătirilor. Îngrijorarea mamei, care se gîndea la tot felul de artificii. I-a venit ideea să-mi ascundă banii, pe care trebuia să-i schimb o dată ajunsă acolo în mărci, în niște pliculețe de pansamente sterile, pe care mi le-a pus apoi sub sticla de la termos. Clandestinitatea și spaima se învață pas cu pas.

Urma să plecăm cu trenul pînă la Dresda și, de acolo, mai departe cu un autocar. După ce totul fusese pregătit, iar vasele de sticlă rubinii și ștergarele roșii, de artizanat, mi le împachetase cu mare atenție și mi le aranjase în bagaj, am învățat să spun că sînt cadouri și că n-o să le vînd, așa cum era, de fapt, planul. Toate bune și frumoase. Banii îi ascunseserăm bine, lista cu ce trebuia să aduc pentru toată familia, de la sutiene la medicamente, studiată cu atenție, a venit și momentul rămasului bun din gară. 40 de copii, de clasele V-VII, plecau în străinătate. Deși era veselie mare, m-am panicat. Fusesem plecată an de an în tabere, dar povestea cu Germania, însemna o distanță pe care n-o puteam procesa. Atunci mi s-au umplut ochii de lacrimi și mi-am dat seama că, dacă mi se întîmplă ceva, ai mei n-aveau cum să ajungă la mine, pentru că nu puteau trece granițele alea. Nu aveau cum. Noi aveam un pașaport colectiv. Am călătorit mai mult de o zi și o noapte. La fiecare ieșire dintr-o țară în alta, vameși înarmați ne verificau. Am ajuns cu bine. Prima amintire e dintr-un campus cu multă verdeață, Mă dau într-un balansoar. Și amețeala mă calmează. Au trecut mai bine de 30 de ani de atunci, dar senzația a rămas intactă.

Au urmat două săptămîni pline, cu activități și plimbări și cu înviorare la 6 dimineața. M-am îndrăgostit de Thomas, băiatul coordonatoarei nemțoaice. În fiecare seară, la culcare, mă rugam să ajung cu bine acasă. Adormeam greu și visam urît. Verificările de seară, din camerele noastre comune, erau făcute de niște soldați cu lanterne, însoțiți de niște cîini-lupi. Am o fotografie dintr-o barcă, de pe Rin. Par fericită. Mîncam în fiecare zi aceleași bomboane cu gust de banane. Mi-am cumpărat pantofi Salamander și cei mai frumoși blugi. Germania însemna un mare magazin, unde se găseau de toate și eu voiam să le duc cadouri celor de acasă.

În 2007, după aderarea României în UE, am plecat în prima vacanță de om matur. Cu mașina, pe Coasta de Azur, pînă la Barcelona. Păstrasem ceva din neliniștea granițelor. Eram patru oameni într-un Ford cu numere de București, care sărbătoreau cu urale, trecerea dintr-o țară în alta, fără controale. Ni se părea că lumea e la picioarele noastre. Veneam de departe.

De atunci, mama a călătorit mult. Fratele meu s-a stabilit în Elveția. Vărul meu muncește la Londra. Călătoriile au devenit ceva atît de firesc, că uneori mi se pare mai ușor să mă urc în avion decît să plec la ai mei, la Tîrgu-Jiu.

Am citit de curînd că, în 2015, 65,3 milioane de oameni au încercat să părăsească zonele de conflict și să se refugieze în alte părți ale lumii, după statisticile Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru refugiați. Ca să vă faceți o idee, e vorba despre o cifră comparabilă cu populația unei țări ca Franța sau ca Marea Britanie. Iar 51% dintre ei sînt copii.

Poate că nimic nu e întîmplător. Și visul de aur al unei Europe fără granițe s-a transformat, în timp, în coșmarul că nu le mai are.

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.