Epoca în care se scrie cel mai mult

16 septembrie 2015
Arta de a îmbătrîni jpeg

Mă gîndesc că trăim în epoca în care se scrie cel mai mult dintre toate. Oriunde te uiți, cineva tastează un mesaj. Feed-ul Facebook-ului crește ca din apă. Între noi aproape că nu mai sînt fețe și voci, ci aceste cuvinte, uneori drăguțe, alteori ofuscate. În doi timpi și trei mișcări ne aranjăm programul, întîlnirile, despărțirile.

Mă întreb uneori cînd s-au întîmplat toate astea și de ce ne e mai la îndemînă așa?

Știu, o să dăm vina pe ritm, pe cît de ocupați sîntem, dar nu cred că e așa. Îmi ia mai mult timp să scriu un mesaj pe iPhone, mai ales dacă sînt pe stradă, decît dacă aș apăsa și aș suna pe cineva. Să vorbești la telefon a devenit o dovadă de familiaritate. Să te vezi, înseamnă să ai deja o relație.

Dacă am pune cap la cap toate cuvintele scrise într-o singură zi în București s-ar putea să avem marfă de-o epopee.

Îmi mai vine să zic, în diverse situații, că scriu mai bine decît vorbesc. Dacă o fac, sună ridicol. Cum ar putea să fie altfel, doar ăsta e trendul, toată lumea are în dotare o tastatură. Înainte de 1989, în nomenclatorul de meserii, exista doar “scriitorul de vagoane”. Cînd am aflat mi s-a părut simpatic.

Nu cred că s-a schimbat, pe fond, foarte tare situația în conștiința publică. O amică a fost implicată de curînd într-un accident de circulație. Nimic grav, dar a ajuns la poliție pentru declarații. Au urmat întrebările standard:

— Unde lucrați?

— Sînt freelancer.

— Deci nu aveți carte de muncă.

— Ce meserie aveți?

— Actriță.

— Deci, fără.

Dacă ar fi spus scriitoare, nu mă îndoiesc că ar fi avut parte de exact aceeași reacție. Poeții cu patalama sînt cei despre care se vorbește la televizor.

Democratizarea scrisului înseamnă, poate, și o mai mare presiune pusă pe umerii scriitorilor și jurnaliștilor, care trebuie să fie din ce în ce mai buni. Altfel, oricine va putea zice: în fond, ce mare brînză știți voi să faceți?

Virgina Woolf scria în eseul Cum ar trebui să citim o carte?: “Poate cel mai iute mod de a înțelege elementele cu care lucrează un romancier nu e să citim, ci să scriem; să experimentăm pe cont propriu, să experimentăm pe cont propriu, să înfruntăm primejdiile și dificultățile limbajului. Să ne aducem aminte, de pildă, o întîmplare care ni s-a întipărit în minte – poate cum la colțul străzii am trecut pe lîngă doi oameni care vorbeau. S-a scuturat un pom; dansa o lumină electrică; tonalitatea conversației era comică; dar și tragică (…). Dar, cînd ne căznim s-o redăm în cuvinte, descoperim că ea se sparge în mii de impresii contradictorii. Unele trebuie puse în surdină; altele scoase la rampă; în prelucrarea lor, vom pierde probabil contactul cu emoția vie. Atunci să ne lăsăm paginile confuze și mîzgălite la o parte și să deschidem cărțile unor mari romancieri”. (Virginia Woolf, Eseuri alese, vol. I, Editura Rao, 2005, traducere de Monica Pillat) 

Și de atunci a trecut un secol. O fi mult, o fi puțin?

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.