Curajul: între amenințare și frică

10 ianuarie 2015
Arta de a îmbătrîni jpeg

Trebuie să spun din capul locului că nu sînt un om al conflictelor. Tensiunile mă consumă îngrozitor, sufăr ca un cîine, somatizez orice ceartă tîmpită, așa că evit cît pot să ies cu pieptul dezgolit în bătălii și să pun gaz pe foc. Încerc mai degrabă să le domolesc. Sau rup definitiv pisica fără să mai trec prin bolgiile confruntărilor, despre care cred că lasă întotdeauna în urma lor un zaț greu și otrăvitor. Practic mai degrabă un fel de „împăciuitorism”, vorba domnului Cosașu. Nu știu dacă e bine sau e rău și dacă asta e calea de urmat în rezolvarea situațiilor tensionate, dar pînă una alta, așa funcționez în viața civilă.

În cea profesională, legată de scris, nu m-am menajat niciodată. N-am lustruit nici o tinichea pentru a ieși bine. Am plecat mereu de la premisa că trebuie să fii onest cu tine ca să poți să fii și cu ceilalți. Mi-am apărat ideile, opțiunile. Nu-mi pun problema dacă sînt un scriitor curajos sau nu, ci încerc să-mi fac treaba cît pot de bine.

Am citit zilele astea nenumărate texte legate de libertatea presei, de puterea ei, de cine și cît poți să rîzi, pînă unde și în ce condiții. Mi-am dat seama că subiectul discuției e, de fapt: cum ne raportăm la frică și în ce relații sîntem cu ea? Cît de tare ne intră în suflete și în minte? Răspunsurile, date așa, la perete, în timp ce butonăm telefoanele mobile în încercarea de a vedea ce s-a mai întîmplat la Paris, dacă atacatorii au fost prinși, dacă au mai apărut victime, n-au cum să fie altfel decît emoționale. Oricare dintre noi se pune ușor în pielea victimelor. 

Mă gîndesc acum cît se poate de uman la cei din redacția Charlie Hebdo, cum am făcut-o și în alte condiții – la Roberto Saviano, la Rushdie și la atîția alți autori cunoscuți sau necunoscuți – care au trăit și trăiesc cu amenințarea reală și înfricoșătoare sub pernă. Și pot să scrie, să deseneze și să-și continue lupta, îmblînzindu-și zi de zi frica. Pentru că simt că, de la un punct încolo, nu mai există cale de întors. Dar atitudinea asta nu e la îndemînă. Chiar deloc, aș zice.

Să discuți despre corzi întinse prea tare în ceea ce se publica în Charlie Hebdo și despre subiectul tabu, religia, mi se pare trist. Poate ar fi mai bine să acceptăm că există pe lume oameni curajoși, pe care sperieturile nu-i amorțesc, ci, din contră, îi inspiră și le ascut dinții.

Oricine a scris vreodată știe că n-are cum să-i mulțumești pe toți cei care te citesc. Unii îți vor sări la beregată dintr-un motiv pe care n-ai putea niciodată să-l anticipezi. Cel mai nevinovat text poate să te căptușească cu un „apucat” care o va lua personal și va avea senzația că i-ai făcut rău intenționat. Și că va trebui să plătești pentru asta.

În urmă cu trei-patru ani, timp de vreo două luni, am primit, aproape seară de seară, niște telefoane ciudate. Vocile erau cînd de femeie, cînd de bărbat. Înjurăturile și amenințările – constante. Păreau să pornească de la un text. Mi-am dat seama în timp de asta. Nu înseamnă că mi-ar fi căzut imediat fisa și de la ce anume mi se trage. Am recapitulat. Am recitit tot ce scrisesem în ultimul an. Prin eliminare, nu putea fi vorba decît despre o cronică TV, publicată într-o revistă online. În care, desigur, povesteam ironic despre un reportaj halucinant. Asta fusese tot. Dar cineva dăduse, probabil, peste textul meu și pentru producătoarea respectivă nu ieșise bine. Răspundeam de fiecare dată la telefon pentru că îmi doream să înțeleg. Dacă mă întorceam seara acasă, grăbeam pasul și mă și uitam în spate la vreo mașină care mi se părea că se apropie prea mult de mine. Mă căptușisem cu un fel ciudat de neliniște. Povestea s-a terminat într-o seară de revelion, cînd mă îmbrăcam să plec, și am primit ultimul telefon: „Îți doresc să mori!”. Mi-aduc aminte că am rîs cu prietenii, am vorbit vrute și nevrute la petrecerea la care mă dusesem, dar nu mă puteam scutura de vocea aceea care îmi rămăsese înșurubată în minte.

Așa cum ziceam, la ruleta rusească se joacă doar curajul și frica. Chapeau bas pentru cei mai curajoși dintre noi!

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.