Cum să fii dilematic în lumea Ultimilor martori (II)

Ionuţ NICOLAE
14 aprilie 2017
Cum să fii dilematic în lumea Ultimilor martori (II) jpeg

„În casa de copii fuseseră adunați numai copii din Leningrad. Nu puteam să fim hrăniți pe săturate. Multă vreme n-am mîncat pe săturate. Stăteam la lecții și mîncam hârtie. O dată, stăteam la masă, la micul dejun și am văzut o pisică vie... Am sărit de la masă: «O pisică! O pisică! (...) În Leningrad nu mai rămăseseră pisici vii... O pisică vie era un vis – mîncare pentru o lună întreagă...” (Ania Grubina, p. 262)

Se împlinesc, dragă cititorule, aproape opt luni de cînd nu am mai scris despre acest roman. Aveam toate notițele pregătite încă din prima parte, dar pînă acum nu am mai avut inspirația potrivită continuării acestuia și știm amîndoi că nu poți scrie oricînd, dar am găsit-o și m-am gîndit că ar fi bine să contopesc ultimele două părți.

Mi-am luat ceva timp liber și am reflectat asupra acestei vieți pe care o tot consider doar un moment al fiecăruia dintre noi și că este important să lăsăm ceva în urmă: un zîmbet, un moment, un cuvînt, o prietenie. Că veni vorba de prietenie, lunar (uneori, bilunar) mă întâlnesc cu un grup de prieteni (din Galați, Târgu Jiu și Balș) pe care îi apreciez și cu care împart zîmbete (deseori, hohote), iar într-o seară de sîmbătă am fost întrebat (dacă îmi aduc bine aminte, fusese a treia sau a patra oară) dacă am văzut La Vita e Bella. Nu, în acel moment încă nu îl văzusem și, în naivitatea și ignoranța mea, am motivat prin faptul că nu-mi plac filmele triste (cărți, da, filme, nu – nu mă întrebați de ce acest paradox) și că am trăit suficiente momente triste și că nu are rost să văd altele. Apoi mi-am amintit de Soldații de zinc, o altă navă de război condusă de Svetlana Aleksievici, și mi-am spus că nu pot fi chiar atît de naiv și ignorant să cred acest lucru, că doar, nu-i așa, am trecut peste cîteva rînduri să-mi dau seama că nu este așa. Și l-am văzut duminică, după discuția purtată.

În dimineața de luni, după ce am urmărit La Vita e Bella, trecînd prin notițele Svetlanei Aleksievici, holbîndu-mă zece-cincisprezece minute la biblioteca din casa proprietarului, reflectez, filozofic, aproape raskolnikovește (dacă-mi este permisă adjecvitarea), asupra lucrurilor pe care le am de făcut în ziua respectivă, a ceea ce trebuie să scriu și mi-a venit în minte Orwell, un autor despre care am auzit de multă vreme, care mi-a fost recomandat insistent de ceva vreme și despre care am auzit că a scris despre totalitarism.

Nu am stat prea mult pe gînduri și zău că-mi pare rău că nu am viteza lui Flash, dar în următoarele ore am dat buzna peste Ceainăria Cărturești Verona, un loc al amintirilor literare din perioada facultății, de unde am cumpărat Ferma Animalelor; pentru cei care încă nu au parcurs-o, vă pot spune că nu este tîrziu, este nuvela pe care o poți citi la orice vîrstă; secondată, bineînțeles, de 1984 – exact în această ordine.

Legătura dintre cele trei opere (Ultimii martori, în primul rînd, La Vita e Bella și Ferma Animalelor) este dictată de tema totalitarismului, de inocența furată a copilăriei de către mințile înguste ale unor conducători, iar după ce am fost lovit de-a binelea de Orwell, prin 1984, mă tot gîndeam la unii conducători de azi și la alegerile pe care le facem în momentul în care, spre exemplu, suntem în cabina de vot. Cam ce gîndim cînd ar trebui să votăm noi, cei din generațiile ’90, 2000 încoace? Să fim ignoranți, la asta ne gîndim, să nu ne informăm, să ne grăbim cu deciziile pe care le luăm și să constatăm că nu ne convine cine ne conduce și mergem la protest. Personal, cred că prin votul meu am cîștigat și dreptul de a protesta, pentru că am conștientizat faptul că nu vreau să fiu complice cu ignoranța, pentru că vreau ca inocența copiilor mei să nu fie furată și, bineînțeles, pentru că nu vreau să trăiesc clipa în care nu pot fi liber. Sigur, acum, că suntem liberi, putem să mergem sau nu la vot și este dreptul fiecăruia să decidă ce vrea să facă, dar acest drept este posibil și datorită copiilor care au supraviețuit totalitarismului. Și aud foarte des: eu nu am trăit atunci, nu știu ce s-a întâmplat.

„Cum ai putea să comunici cu viitorul? Nu e cu putință - prin natura însăși a lucrurilor. Din două, una: ori viitorul o să fie la fel ca prezentul, caz în care nu l-ar mai asculta nimeni, ori o să fie altfel decât prezentul..." (George Orwell, 1984, Polirom, 2012, p. 13)

Întorcându-mă la roman, mă tot întrebam, recitind și prima parte a acestui articol, cam cum ar fi fost, dragă cititorule tînăr, dacă, spre exemplu, vesela Valia Matiușkova (pp. 115-117), lăcătușul Volodea Ampilogov (pp. 122-125), aviatorul Sașa Strelțov (pp. 126-127), inginerul Valika Nikitenko (pp. 144-146), președintele Volodea Barsuk (pp. 153-154), antrenorul Vasea Sigaliov-Kneazev (pp. 173-178), profesoara Raia Ilinkovskaia (pp. 197-199), doctorul Andrei Tolstik (pp. 207-209), directoarea Tonia Rudakova (pp. 215-217), jurista Lena Aronova (pp. 220-223), inginera Liudmila Nikanorova (pp. 239-243), pictorița Ania Grubina (pp. 261-264), constructoarea Ira Mazur (pp. 267-270), fotograful Tolea Cerveakov (pp. 279-281), bucătăreasa Ania Pavlova (pp. 290-291), sociologul Vase Saulcenko (pp. 307-308), electricianul Arseni Gutin (pp. 317-318), inginera Valia Brinskaia (pp. 319-328) și mulți alți copii, supraviețuitori, cred eu, ai cele mai nefaste perioade moderniste, cum ar fi fost ca ei, în frunte cu Giosue, să fi făcut o revoluție, să se fi organizat ca animalele lui Orwell și să fi stabilit ei modul în care vor să fie conduși, modul în care vor să copilărească? Cum ar fi fost?

Sigur, nu este reală mingea pe care am ridicat-o la fileu (poate nici justă), dar dacă am sta și ne-am gîndi bine, dacă am sta și am citi fiecare poveste în parte, dacă am asculta fiecare voce supraviețuitoare, dacă am avea răbdare cu fiecare suflet și dacă am realiza că, așa cum bine marchează, spre exemplu, tematic, Kundera, în Insuportabila ușurătate a ființei, Marquez, în Un veac de singurătate, Kafka, în Procesul și Cervantes, în Ingeniosul Hidalg Don Quijote de la Mancha, deciziile pe care le luăm în prezent, acțiunile din prezent și tot ceea ce gîndim în prezent, toate acestea, in corpore, cum spune și Orwell, pot avea repercusiuni în viitor și, cel mai important, nu ne putem întoarce să le schimbăm, și că, oricît de mult ne-am dori, nu ne putem întoarce în timp să schimbăm prezentul.

Însă ceea ce cred că putem face este să conștientizăm că iluminarea fiecăruia dintre noi ține numai și numai de individul din prezent, că mâine poate fi decis de azi, că ceea ce scriu acum, cine știe, te poate ajuta să gîndești mai liber, să ai o perspectivă mai bună a viitorului apropiat, printr-o decizie pe care o iei acum sau prin pagini pe care le parcurgi în prezent. Acum poți face asta, poți decide pentru viitorul tău, atunci nu ai fi avut de ales și iar o să-mi spui că nu te gîndești la ceea ce au trăit copiii atunci, pentru că nu trăiești acele momente și, din fericire, așa este, dar sper să avem norocul să nu fim înconjurați, în România, pentru ignoranță, de un duet ca Squealer-Napoleon sau de Fratele cel Mare.

Dar ceea ce am învățat din Ultimii martori este că lumea a fost altfel și că poate fi (în unele locuri, încă mai este), din păcate, oricînd la fel, că dacă nu aș fi avut prieteni care să-mi recomande un film bun, că dacă nu aș fi înconjurat de oameni informați, că dacă nu aș fi citit despre trecut, nu aș fi apreciat prezentul, că, spre exemplu, dacă generația anilor ’80 din România nu ar fi protestat împotriva acestui sistem politic, noi, copiii generațiilor totalitariste, nu ne-am fi bucurat de libertatea de a scrie liber, de a decide ceea ce facem acum și de a trăi – da, așa este, copiii de atunci, cei mai mulți dintre ei, nu aveau libertatea de a trăi, iar Ultimii martori este una dintre antologiile excelente, unde Svetlana Aleksievici nu numai că a depus o muncă titanică în culegerea acestor povestiri, dar a reușit să transmită fiecare poveste astfel încît eu, cititorul, să pot asimila puterea evenimentelor petrecute în acea perioadă și trebuie să repet: traducătorul a avut un rol esențial.

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.