Ce mai simțim?

26 ianuarie 2017
Mica mea distopie jpeg

Imaginați-vă un corp care poartă toate semnele experiențelor prin care a trecut. Zgîrieturi, operații, alunițe, urme de lovituri mai vechi sau mai noi. Unele porțiuni de piele au nervii tociți și sînt insensibile la stimuli și complet anesteziate. Pe ele poți să le atingi cît vrei. Par bine mersi, dar, de fapt, sînt moarte. Și, culmea, tocmai ele fac diferența. Sînt acolo nu să ne spună o poveste veche, ci ce mai simțim cu pielea vie rămasă.

Putem spune ce gîndim, ce o să facem, cum vom reacționa într-o situație sau în alta, dar nu anticipăm ce o să ne emoționeze într-o întîlnire sau o conversație, cînd citim o carte, vedem un film sau intrăm într-o expoziție. Iar întrebarea e simplă și actuală: unde sîntem noi cu adevărat în toată lumea asta complicată, cu o mie de fețe, care se mișcă mai ceva ca un carusel dement, care a luat-o razna?

Ne gîndim dimineața la tot ce avem de făcut în următoarele 12 ore. Ziua e defalcată, programul stabilit, obligațiile își cer drepturile și timpul se scurtează. Politica ne scandalizează și ne scoate în stradă. Copiii au de învățat, aleargă de la meditații la pian și tenis, presiunea crește, nimeni și nimic n-o mai dezamorsează. Puțini mai au răgazul să stea cu un roman în brațe. Și poate nu de timp e vorba, ci mai degrabă de stare. De neputința de a te mai sustrage unui ritm care înseamnă acțiune și nu contemplare.

Aud din ce în ce mai mulți cunoscuți că nu mai pot să citească literatură. Citesc mult, dar alt gen de texte: ancorate în imediat, specializate, care îi informează și îi ajută într-un fel concret. I-aș spune expunere la o supradoză de realitate. Și mă gîndesc la ea ca la o cursă a șobolanului, în care odată intrat, e din ce în ce mai greu să scapi. Și, recunosc, mă simt puțin ciudat, pentru că unii dintre noi se mai încăpățînează să scrie, nu pentru că n-ar avea altceva de făcut, ci pentru că nu pot altfel.

M-am gîndit de multe ori ce să le răspund, cum să-i conving să încerce și care ar fi argumentul care să-i convingă, de fapt? Cu adulții e la fel de greu cum e și cu copiii, cînd vine vorba de literatură. Singurul lucru care cred că funcționează e să le recomanzi o carte care ți se pare că le-ar spune ceva despre ei cei din momentul de față. I-ar atinge într-un fel în care nici n-ar putea spera. Altă metodă mai eficientă nu cred că există pe lumea asta.

Putem să facem o sută de lucruri bine, dar să ne fie extrem de greu să spunem ceva adevărat despre noi. Ce simțim? Ce ne place? Încercați! Poate fi un prim pas să scăpăm de senzația că totul se întîmplă în afară, dar, culmea, nu funcționează fără energia noastră.  

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.