Cam cît de mică e lumea?

22 septembrie 2015
Cam cît de mică e lumea? jpeg

Stăteam față în față la o masă mare. Veniserăm de la un spectacol-lectură al unui poem fluviu despre București (scris de 40 de autori), care avusese loc la Hanul Gabroveni. Era sîmbătă seara. În Centrul vechi n-aveai unde să arunci un ac și își dăduseră întîlnire toate miresele din oraș. Își fluturau rochiile lor lungi printre mașinile care se încăpățînau să înainteze printre scaune și petrecăreți. Pe Blănari, oglinzile retrovizoare îți treceau la cîțiva centimetri de urechi. Dar, cînd e voie bună, cine se mai împiedică în detalii?

S-au comandat băuturile. Singura față pe care nu știam de unde s-o iau era a ei. În rest, prieteni vechi. În cazul ăsta, părea clar: trebuia să fi fost amica cuiva de la masă. Facem cunoștință, doar ca să zicem că ne-am mai întîlnit, de fapt. Am evaluat situația: eram cam de aceeși vîrstă, dar senzanția că ne văzuserăm și în variante mai tinere nu-mi dădea pace. Altfel, de unde aș fi știut că n-a fost întotdeauna tunsă scurt și de unde ar fi venit  senzația de familiaritate?

Am luat-o ușor și am început să căutăm verigi:

- Facultate?, o întreb.

- Nu. Am făcut stomatologie.

- Cămin?, zic eu cuvîntul magic, care m-a scos de multe ori din ceață.

Nici asta nu s-a potrivit. Sătuse în Regie. Hîm, și totuși, de unde, de unde? Cînd, cum?

Își aduce ea aminte:

- Știu, e vorba de cineva din Tîrgu-Jiu. Florin, stomatolog și el, coleg cu mine.

- Ok, zic. Prieten din liceu de-al meu, cu care mergeam la munte.

Gata, răsuflu ușurată. Deci, eu îi vizitasem pe ei în Regie. Mă liniștisem. Am depănat niște amintiri destul de blurate, dar cu atît mai emoționante.

Dar și ea venise în Tranzit, unde locuisem eu cinci ani.

- Am fost la petrecerea cu cea mai bună pălincă din lume, îmi zice ea.

Ne-am încîlcit puțin, nu se legau niște fire. Dar am căzut de acord că totul se întîmpla prin anul II de facultate.

Au trecut aproape 20 de ani. Stăm față în față la o masă și sîntem amîndouă bucuroase că am reușit să refacem filmul pierdut al întîlnirii noastre. Le-am regăsit pe fetele de atunci și le-am readus la viață.

O prietenă se gîndește să plece a doua zi la mare.

- Vrea cineva să mai vină?, întreabă ea la masă.

- Unde?, se aud niște voci.

- În Vamă, că e sfîrșit de septembrie și acum chiar nu mai e nici dracu.

Fata din fața mea îmi spune că nu mai calcă de multă vreme pe acolo. Nici eu. Locul care mi-a fost cîndva foarte drag nu mai există. E o Atlantidă scufundată.

- Stai, îmi zice amica regăsită. Mi-am mai adus aminte încă ceva: cînd ne-am cunoscut erai îndrăgostită de un băiat mai mare decît tine. Și avea legătură cu 2 Mai-ul, cu Vama. E adevărat, nu?

În momentul ăla am izbucnit amîndouă în rîs, am chemat-o pe chelneriță și am mai comandat cîte o bere.

Foto: Alex Busu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Un cuplu din Italia a plecat în vacanţă la Cracovia, dar a ajuns la Craiova. Reacţia turiştilor
Un cuplu de italieni a plecat în vacanţă la Cracovia (Polonia), însă la sosire şi-a dat seama că a ajuns în România, la Craiova.
image
Slujba oficiată de ÎPS Teodosie în Portul Militar, oprită brusc. „Îi compătimesc. Vor răspunde în faţa lui Dumnezeu“ VIDEO
În mod tradiţional, de Ziua Marinei Române, Arhiepiscopul Tomisului oficiază o slujbă religioasă în locul de desfăşurare a marii ceremonii. Anul acesta, ÎPS Teodosie a fost întrerupt.
image
Halep, lăsată cu gura căscată: Confuzie impardonabilă între fanii români şi unguri, la Toronto VIDEO
Simona Halep (30 de ani) a trăit un moment ciudat, în conferinţa ei de după victoria cu Beatriz Haddad Maia, în finala de la Toronto.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.