Bani, scris și realitate

17 ianuarie 2018
Mica mea distopie jpeg

Cu puțină vreme în urmă, eram la o petrecere și m-am întîlnit și cu un amic scriitor. Nu știu cum, dar conversația noastră a ajuns repede la bani. Mă simțeam ca într-un episod din desenele animate cu Tom și Jerry, cînd motanului îi e foame și începe să viseze pui fripți și apetisanți. Cam așa îmi vorbea și el despre sumele fabuloase pe care le-ar cîștiga unul și altul. Am încercat să-i mai temperez fantezia, dar nu cred că am reușit. Mă rog, el s-a reorientat spre film, unde și-a dat seama că nu muncești/scrii pe nasturi.

Apoi a venit vestea absurdă cu depunerea declarației 600, care înseamnă altă grilă de impozitare pentru cei care fac venituri, printre altele, din drepturi de autor. Pe scurt, ai scris o carte într-un an, ai avut mai multe proiecte, foarte bine, statul e sigur că poți să fii cel puțin la fel de deștept și în anul următor și să cîștigi măcar aceeași sumă. Deci, s-a gîndit că cel mai bine ar fi să-ți ia banii înainte.

Între timp, a apărut volumul Elenei Vlădăreanu, Bani, muncă, timp liber (2017, în colecția „Vorpal”, de la Editura Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean). N-am scris atunci despre el, dar o fac acum, cînd momentul e și mai bun. În primul rînd, o să zic că le-aș trimite-o celor cărora le-a venit această idee, minților luminate ale fiscului român. Sigur, nu le pasă, dar în caz că ar citi-o ar cădea și ei puțin pe gînduri și s-ar gîndi că oamenii ăștia, care n-au găsit altceva mai bun de făcut în viață, n-au chiar cea mai ușoară existență.

Bani, muncă, timp liber e despre ce ne doare pe toți. E manifest, poezie și un bun început pentru o discuție serioasă despre scrisul ca meserie. Despre ce e plătit și cum, despre plăcere și muncă, despre cîtă valoare au lucrurile pe care le faci și cine le cîntărește/convertește în bani.

În anii ’80, în nomenclatorul de meserii, exista „scriitorul de vagoane”. Azi nu mai știu, dar cea de scriitor pur și simplu nu cred că apare. De fapt, nici nu contează, important e că, pe piața muncii libere, e dreptul tău să scrii ce și cum te taie capul, în schimbul unei așa-zise glorii. Nu? Cam asta e percepția celor mai mulți dintre oameni. Ai mei cred, de exemplu, în continuare, că povestea cu scrisul de cărți e un fel de hobby, dar că trebuie să ai o meserie ca lumea pe lumea asta. Și le înțeleg frica. Ba, mai mult, o simt uneori pe șira spinării.

Cartea Elenei Vlădăreanu spune, astfel, povestea fiecăruia dintre noi. Cartea ei are forță și luciditate. Cît costă, de fapt, munca noastră? Mai apucăm să ne gîndim la asta, prinși în nebunia de a face cît mai multe job-uri?

Am spus și o mai spun, scrisul rămîne o nebunie și un lux, pentru care trebuie să aduci bani din altă parte. Și, dacă încă aveți idei romantice despre cum stă el, scriitorul, ca-n filmele americane, se uită pe geam și așteaptă să-l lovească inspirația, e vremea să vă lecuiți. Bani, muncă, timp liber s-ar putea să fie cea mai bună lectură: „Dar scrii./ Pentru că scrisul./ Pentru că nu e frumos să scrii pentru bani./ Pentru că e rușine să refuzi./ Poate nu meriți./ Poate ar trebui să mai ai răbdare niște ani./ Și să treci odată de treișcinci./ Na c-ai trecut!/ Mare ispravă ai făcut!/ Poate ei au dreptate și scrii prost cînd tu crezi că scrii bine./ Poate ar trebui să te angajezi la Auchan./ Poate ar trebui să dai reject cînd an de an./ Maică-ta te-ntreabă: iese ceva la afacerea asta?/ Poate ar trebui să nu mai aștepți lista./ Lista cu cei grozavi, cu cei care merită./ Cu cei frumoși, cei populari, cei talentați./ Și dotați/ Lista cu premianți./ N-o mai aștepta. / Fuck it. Eat pizza.”

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.