Dragă Sever Voinescu,

 

Vă scriu pentru a vă atrage atenția asupra unei amenințări iminente la adresa patrimoniului cultural al Bucureștilor. Nu sînt politician și nici activist, ci un iubitor de muzică din Londra. Săptămîna trecută am fost în București și am descoperit o situație îngrozitoare, pe care aș vrea să o aduc în atenția Dilemei Vechi. Mulți dintre bucureșteni cunosc bijuteria arhitecturală care se află pe Bulevadrul Lascăr Catargiu nr 12 și care a fost casa în care familia lui Dinu Lipatti a locuit între 1930 și 1943. Casa a supraviețuit cutremurului și resistematizării bulevardului, dar se află abia acum sub pericolul demolării. Proprietatea ar putea să fie locul ideal al unui mic muzeu în onoarea lui Lipatti. Acum, casa este scoasă la vînzare – licitația e iminentă – pentru o sumă foarte mare (aproximativ 1,9 milioane euro).  Acest preț este, probabil, calculat în funcție de valoarea terenului în vederea unei viitoare dezvoltări imobiliare, chiar dacă această casă este monument istoric. Dacă această casă va fi vîndută la adevărata ei  valoare, la un preț realist, atunci ar fi posibilă lansarea unei campanii de salvare a ei și, apoi, de transformare într-un muzeu mic și splendid în onoarea marelui vostru artist national. Dacă această casă va fi pusă la pămînt de buldozere, atunci va fi prea tîrziu.

Aș putea ajuta cumva? Ce aș putea face eu? Ați dori să puneți această chestiune în paginile revistei dumneavoastră, atrăgînd atenția asupra acestui scandal?

Comunitatea internațională s-a mobilizat deja pentru salvarea casei. Reîntors din București, am lansat o petiție online, care a strîns, în doar trei zile, peste 800 de semnături. Acum cîteva zile am trimis o scrisoare deschisă către ministrul român al culturii. Strîng, deocamdată, semnături și din partea unor oameni din comunitatea muzicală internațională – pianiști, pedagogi, critici muzicali, editori – pentru o altă scrisoare deschisă care să arate ministrului că lumea întreagă privește cazul. Anul viitor va fi centenarul Lipatti și ar fi de-a dreptul tragic să vedem că, în ciuda enormei prețuiri internaționale care i se acordă, casa lui s-ar pierde.

Sper că veți putea oferi sprijin publicistic acestei cause.

 

Cu stimă,

Orlando Murrin

Răspunsul lui Sever Voinescu

Vă mulțumesc pentru mesaj, dar mai ales pentru că nu ați rămas insensibil la soarta acestei case splendide. Din ceea ce știu, casa a ajuns să fie scoasă la licitație pentru că proprietarul nu a putut restitui unei bănci creditul pe care îl garantase cu acest imobil (casă și teren). O licitație inițială nu a putut găsi un cumpărător pentru un preț de peste 2,5 milioane de euro, iar acum banca încearcă din nou, cu un preț de pornire ceva mai scăzut, dar, cum bine sesizați, tot astronomic. Ideea unui muzeu Dinu Lipatti la București este excelentă, mai ales în așteptarea centenarului. După cum, probabil, știți, există o Casă Memorială „Dinu Lipatti” la Ciolcești, Argeș, în vila ridicată de tatăl muzicianului pe la începutul anilor 1930 – era un fel de „casă de la țară” a familiei. Spun asta nu pentru a vă răspunde că undeva, în România, există, totuși, o casă memorială dedicată artistului, ci pentru a sublinia lipsa unei case memoriale Dinu Lipatti din oraşul în care ar fi trebuit, mai ales, să existe: la București, orașul în care Dinu Lipatti s-a născut și a crescut. Într-adevăr, socotind cît de important este Dinu Lipatti pentru pianistica mondială, dar și cît de puțini artiști de cota lui a produs România, un muzeu Lipatti la București apare ca o datorie pentru noi. Dar, mai întîi, să o luăm cu începutul. Să aflăm mai precis ce e cu imobilul și să vedem cum ar putea statul sau municipalitatea să-l răscumpere pentru a-l transforma în muzeu.

În final, poate merită reamintit că, după al Doilea Război Mondia, în Lascăr Catargiu 12 a mai locuit și familia academicianului Alexandru Graur.

 

Al dumneavoastră,

Sever Voinescu