Mama îmi spune că am o viață frumoasă

31 martie 2017
Mica mea distopie jpeg

Săptămîna viitoare apare dosarul meu despre mame. Nu știu ce mi-a venit să aleg tema asta și nici nu-mi imaginam cît de complicat va fi de făcut. Ar putea părea un subiect idilic, dar are în el atîta greutate, încît îmi vine să spun că e una dintre cele mai grele teme pe care le-am făcut vreodată. În primul rînd, pentru că relațiile pe care le avem cu mamele noastre sînt atît de intime și de complicate. Mulți dintre cei cărora le-am scris m-au refuzat. Cei care au acceptat mi se par curajoși. Venim de departe și multe lucruri nu s-au spus pînă la capăt. Au mocnit sau, așa cum se întîmplă uneori în cazul legăturilor de sînge, rămîn doar politicoase și contorsionate.

M-am gîndit mult la mine și la mama în săptămînile astea. Mi-am dat seama că modelul ei de stăpînire de sine perfectă, de nelăsat garda jos indiferent de situație, n-a fost neapărat al meu. Dar l-am reprodus fără să mă gîndesc la asta. Ei i-a lipsit dimensiunea poetică, iar singura slăbiciune pe care mi-am permis-o în viață s-ar putea să fie scrisul. În rest, controlul ei m-a pîndit mereu din spate. Cred că am speriat-o foarte tare prima și ultima dată cînd am izbucnit în plîns la telefon. Eram fiica ei, ce se întîmplase? Atunci m-am simțit slabă și fragilă așa cum n-am mai fost vreodată.

M-a născut cînd avea 19 ani. O adolescentă șatenă, care ține un copil în brațe, așa sîntem în prima noastră fotografie. De nenumărate ori m-am gîndit că viețile alor mei ar fi luat-o, poate, în alte direcții dacă n-aș fi apărut eu. Erau la fel de tineri, iar eu am ales, cumva, pentru ei.

Ușor, ușor, am crescut toți trei: și eu, și mama și tata. Vremurile erau din ce în ce mai grele. În magazine nu se mai găsea nimic, cozile din fața alimentarelor păreau că nu se mișcă niciodată, iar pe ecranele alb-negru ale televizoarelor se sărbătoreau victoriile mărețe ale socialismului de dimineața pînă seara. În afară de un automobil proprietate personală, nu-mi aduc aminte ca ai mei să-și fi dorit ceva lungi perioade de timp. Trăiam fără să ne facem planuri, ca niște pisici care vor doar să fie lăsate în pace. Ne simțeam bine doar cînd ajungeam de pe drumuri acasă și bunica făcuse deja focul și mirosea a lemn ars în toată casa.

În rest, trăiam într-o stare somnambulică, învăluiți într-o ceață groasă, cu care ne obișnuiserăm. Feminitatea însemna un instinct de supraviețuire ascuțit: să faci tot posibilul să-ți hrănești copiii cei mulți, căci directivele partidului fuseseră clare. Pentru binele nației, partidul comunist avea nevoie de familii numeroase. Nu se punea problema contracepției, iar avorturile erau ilegale și se făceau în condiții inumane, încît doar dacă aveai noroc scăpai cu viață.

Mama a trecut și ea, ca mai toate femeile din România, prin experiența sarcinilor nedorite. N-o să uit niciodată acele zile fantomatice în care ea stătea în pat și era o liniște mormîntală în casă. Eram destul de mare ca să intuiesc ce se întîmplă. Și mi-era îngrozitor de frică să n-o pierd. Fuseserăm împreună la o înmormîntare a unei verișoare de-a mamei, care murise la 28 de ani pentru că încercase să scape de cea de-a patra sarcină. O plîngeau cei trei copii mici pe care-i avea și un soț disperat. Periodic aflam la școală că mama cîte unui copil dispărea așa, din senin. Și chiar dacă nu se spunea oficial din ce cauză a murit, toți o știam. Și strîngeam din dinți.

Vremurile s-au schimbat și despre traumele vechi e din ce în ce mai greu să vorbești. Cînd am scris romanul Fata din casa vagon, aveam nevoie de mama să-mi povestească clinic cum se făceau avorturile în perioada comunistă. Am rugat-o să-mi spună cîte ceva despre experiența ei. Întîmplarea a făcut ca ea să fie plecată în Elveția, unde avea grijă de un băiețel. Era prima dată cînd corespondam pe e-mail și mă emoționa foarte tare fiecare rînd pe care îl primeam de la ea. Nu ne scriseserăm niciodată pînă atunci. Mama era dintr-odată departe, călătorea, descoperea, cu întîrziere de cîteva zeci de ani, o lume la care altădată doar visase. Se entuziasma ca o puștoaică de fiecare lucru pe care-l trăia. Răspunsul mamei la rugămintea mea a fost sec. Mi-a scris două rînduri, iar mailul se încheia așa: „Te rog, nu te supăra, dar a fost atît de dureros, încît nu vreau să-mi mai amintesc niciodată.”

Parcă toată tristețea din lume năvălise la mine în casă. M-am uitat îndelung la acele cuvinte din e-mail-ul mamei. Pînă atunci stătusem pe gînduri dacă romanul meu să se încheie cu scena explicită sau doar sugerată a unui avort. Mi-am dat seama că aveam o obligație morală față de mama și că trebuia să-mi amintesc tot ce nu apucasem, din fericire, să trăiesc vreodată. De aceea finalul cărții mele e cît se poate de naturalist.

De cînd mă știu, am avut cu mama un soi de complicitate. Am simțit că victoriile mele sînt și ale ei, chiar dacă nu vorbim despre asta. Nimic nu o face mai fericită decît să știe că reușesc să fac ce-mi place.

Nu sîntem o familie tipică. Nu locuim în același oraș, mama nu are nepoți pe care să-i crească și nu-și mai găsește locul în casa în care a trăit de cînd se știe. Bunica a murit și ea între timp, iar casa lor pare și mai pustie. Nu e învățată să aibă atîta timp la dispoziție doar pentru ea, nu știe cu ce să-l umple. Din cînd în cînd, îmi spune că am o viață frumoasă. Eu știu doar că e foarte diferită de a ei.

La dosarul meu am o anchetă cu întrebarea: „Ce nu i-ai spus mamei tale niciodată?” Eu aș răspunde simplu: „Vestea proastă e că semăn cu tata. Și sînt sentimentală, mamă. Mă moi ca o bucată de unt la soare și mă sperii ca dracu, cînd ar trebui să fiu de piatră.”

Citesc o carte despre un tată, pe care aș fi vrut s-o fi scris eu: Nimeni de Gwenaelle Aubry (Editura Pandora M, 2014, traducere de Svetlana Cârstean). Și nu pot să-mi scot din minte una dintre primele amintiri din această viață. E martie 1977, cutremurul ne prinde pe amîndoi singuri în casă. O fetiță de doi ani și un bărbat care își rupsese coloana la ski, în armată. Stătuse imobilizat două luni. Panica îl face să se ridice, să mă ia în brațe și să iasă cu mine în curte. Nu îmi amintesc frica lui. Dar am simțit atunci că cineva poate să facă pentru mine gesturi eroice în felul cel mai discret și mai natural cu putință. Și asta nu se uită niciodată. 

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Parteneri

sfantul spiridon jpeg
Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni, sărbătorit pe 12 decembrie. Cine a fost și ce spune tradiția despre el
Mai multe spitale și biserici vechi îi poartă numele Sfântului Spiridon, ocrotitor și făcător de minuni, potrivit tradiției religioase. Sfântul Spiridon a trăit în Antichitate în insula Cipru și este celebrat de creștinii ortodocși la 12 decembrie.
scabie raie mancarime piele freepik jpg
7 semnale ciudate ale corpului care pot ascunde probleme de sănătate ascunse
Corpul nostru are un limbaj subtil și complex. Uneori, reacțiile pe care le considerăm minore sau ciudate sunt, de fapt, semnale de alarmă pentru probleme de sănătate care pot trece neobservate.
piatra craiului FOTO parcul national piatra craiului jpg
Drumețiile de vis pe care și le permite aproape orice român. Trasee fabuloase accesibile familiilor și amatorilor chiar și iarna
Mersul pe munte este sănătate curată, dar pentru mulți români pare o misiune imposibilă în sezonul rece. Cei mai mulți se tem de avanlanșe și că nu au pregătirea fizică necesară. Există însă trasee montane ușoare și pe timp de iarnă, pe care vi le prezentam în cele ce urmează.
piata-auto-parc-auto-masini-sh
De ce românii preferă mașini în culori neutre
Producătorii de automobile oferă o gamă largă de culori, menite să satisfacă gusturile fiecărui șofer – de la clasicele nuanțe monocromatice până la nuanțe îndrăznețe care atrag toate privirile. Cu toate acestea, cumpărătorii de mașini second-hand au priorități ușor diferite ând aleg un vehicul rula
zodii, foto shutterstock jpg
Zodia care astăzi, 13 decembrie, va petrece o zi de vis. Acești nativi primesc o recompensă financiară consistentă
Pe 13 decembrie 2025, nativii din zodia Balanță se pot aștepta la o zi excepțională, plină de satisfacții și surprize.
Primele de vacanţă bagă zâzanie între bugetari
Bugetarii își justifică ineficiența reclamând birocrația, corupția și favoritismul din administrație
Birocrația, legislația stufoasă și lipsa digitalizării sunt cele mai mari probleme ale sectorului public, pe care angajații la stat le-au identificat în instituțiile în care lucrează, potrivit unui sondaj realizat la nivel național în rândul angajaților din sectorul public.
Dr  Vlad Ciurea, foto Facebook jpg
Care este cel mai mare pericol pentru creier. Vlad Ciurea: „Poate lăsa urme adânci asupra sănătății mentale și fizice”
Creierul nostru este extrem de sensibil la stres și emoții intense. Medicul prof. dr. Vlad Ciurea, specialist în neurochirurgie, atrage atenția că frica prelungită și stările de panică pot avea efecte devastatoare asupra celulelor nervoase și asupra întregului organism.
Tineri care se muta intr-un apartament in chirie FOTO Shutterstock
În ce orașe din România e cel mai scump să locuiești
În marile orașe ale României, prețurile proprietăților imobiliare au înregistrat în ultimii ani creșteri constante, ajungând în unele cazuri să se dubleze față de nivelul din 2019, ceea ce se reflectă direct și în prețurile chiriilor solicitate de proprietari, se arată într-o analiză de piață.
lapte praf nan rechemat FOTO Nestle webp
Alte patru lanţuri de magazine retrag laptele praf Nestlé după identificarea unei bacterii
Mai multe lanțuri de magazine din România retrag de la vânzare mai multe loturi de lapte praf pentru sugari produse de Nestlé.