Sistemul de testare pentru coronavirus pus la cale de autoritățile publice de la noi este criticat de cîteva zile. În esență, ideea e că se testează puțin. Asta ar putea fi și cauza unui număr relativ mic de infecții raportate. O clinică privată anunță că face și ea testul. Pentru cine vrea, firește. Costă, să zicem, 75 de dolari. Românul cu internet se lamentează: pe piața internațională testul costă 20 de dolari maxim! Autoritatea publică de sănătate, condusă de etatiști hard-line, strigă nici mai mult, nici mai puțin că clinica privată respectivă „nu are dreptul să facă teste”. Deși este o clinică cu oarecare renume. Eu însumi am apelat de cîteva ori la ea, în chestii trecătoare, și am fost, în mare, mulțumit. Din vreo zece vizite la diverse cabinete de-a lungul multor ani, cred că nouă au decurs foarte bine. Are eșecuri la activ? O fi avînd. Dar arătați-mi un spital de stat care n-are! Una peste alta, acolo sînt doctori la fel de buni ca „la stat” (de multe ori, aceiași!) și au capacitatea medicală de a dezvolta acest test. Atunci, de ce să nu-l dezvolte?

De principiu, ideea că ori noi, cu statul nostru, ori nimeni este o idioțenie! Același stat care s-a grăbit obedient să testeze de-a valma și în afara oricărui protocol medical tot Parlamentul și Partidul că, deh, să trăiți!, avem și teste VIP pentru cine trebuie, ar trebui să fie mai reținut în declarații privitoare la testări. Același sistem public de sănătate care prestează în vremuri normale cum prestează (dar în vremuri ca acestea!) ar trebui să fie mai smerit puțin. Și mai înțelept, în interesul cetățeanului. Pe bune, e cel mai prost moment pentru orgolii de doctor mare!

Cel mai înțelept este ca statul să conlucreze cu privatul. Eu aș îndemna pe cei care au mijloace să meargă la privat să se testeze. Pe de o parte, se mai decongestionează rîndul celor care „trag pile zdravene” să se testeze gratuit, de la stat. (Apropos, e adevărat că primarul de la Iași se testează săptămînal?) Pe de altă parte, aș folosi și baza de date/rezultate ale privatului ca să mă ajute la o mai bună modelare statistică asupra situației și, de aici, să decid măsurile generale. De altfel, singura obligație pe care aș impune-o privatului ar fi aceea de a-mi comunica imediat și integral rezultatele testelor sale. Și dacă chiar vreau să fac și „operă socială”, aș stimula cumva și alte clinici să procure și să facă testul și, să vezi chestie!, prețul ar scădea. Iar baza mea statistică s-ar mări. Adică aș lucra cu numere mai certe.

Pe scurt, ideea că statul Arafat-Velea-Cercel este un fel de Stăpînul Inelelor chiar nu are ce căuta în aceste condiții excepționale, în care singura cale de ieșire este solidaritatea întregii societăți. În materie de sănătate, odată pentru totdeauna, statul trebuie să înțeleagă că existența și performanța privatului îi face foarte bine, nu rău!

Sindromul „doar eu”, asociat „caprei vecinului”, ucide!