Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters deși, prin alte părți, COVID nu a scăzut intensitatea confruntării electorale, ba dimpotrivă. Precizez imediat că nu mă plîng – dimpotrivă, mie mi se pare că o țară e cu atît mai așezată cu cît politica ocupă un loc lesne comparabil cu alte teme de pe agenda preocupărilor societății, fără să devină principalul motiv de neliniști colective. Aș spune deci, cu amară ironie, că pandemia are cel puțin un lucru bun pentru România: a pus politica la locul ei.

E adevărat, însă, că sîntem mai puțin obișnuiți așa și parcă ne lipsește specificul campaniilor noastre electorale: stridențele, radicalismul, patetismul (comic sau dramatic), zgomotul și, mai ales, fețele politicienilor candidați. Ca să compensez cumva, mă gîndesc că n-ar fi o idee rea să pariem. Firește, simbolic. Ca să vă stîrnesc, vă ofer pariul meu pe cîteva mize ale acestor alegeri:

1. Cîștigătorul. Competiția dintre PSD și PNL pare deschisă. Pariez pe PNL.

2. Scorul USRPLUS. Pariez pe un scor între 17% și 23%.

3. Surprizele. Apare insistent în ultimele sondaje, surprinzător, un jucător de care mai nimeni nu a auzit: AUR. Aici, cred, nu e numai pariul meu. Cred că AUR e și pariul altora. Pe șleau, AUR îmi pare o creație a bătrînilor acelei organizații mereu vechi și mereu noi care, prin gruparea ei tînără, a creat deja USR. Bătrînii organizației vor să răspundă, astfel, succesului tinerilor, căci USR este un succes electoral indiscutabil. Doar că bătrînii nu știu bine jocul care a dus tinerii la succes și repetă o rețetă deja desuetă, deci pariez că AUR nu face 5%.

Voi ce credeți?

PS Ca să fiu onest, nu sînt un bun parior în general. Nu obișnuiesc să pariez, iar în rarele ocazii în care am făcut-o, de mai multe ori am pierdut. Dar pariul este un joc, așa că nu mă supăr dacă pierd, după cum nici nu țopăi de bucurie dacă cîștig.