Am fost în Piața Victoriei în seara zilei de 10 august 2018. Bazîndu-mă pe ceea ce am văzut atunci cu ochii mei, pe ceea ce am aflat ulterior de la alți participanți și pe relatările ulterioare de presă, nu am nici cea mai mică îndoială că Jandarmeria a provocat violențele din acea seară pentru a-și servi șefii politici. Manifestațiile anti-PSD, care deja strîngeau mii sau zeci de mii de oameni, trebuiau compromise în ochii imensului electorat care stă cu pupilele lipite de ecranele televizoarelor. Anti-pesediștii din Piața Victoriei trebuiau să fie niște golani, drogați, violenți, absurzi, plătiți de forțe obscure care vor să desființeze România. În acea seară,  purtătorul de cuvînt al Jandameriei a anunțat că elemente violente vor să intre în clădirea Guvernului. Piața dădea o lovitură de stat, cum ar veni și jandarmii apărau democrația și instituțiile ei. Se declanșa o operațiune de propagandă perfect bolșevică, bazată pe minciuni colosale, gogonate, enorme (cu cît mai îngrozitoare, cu atît mai credibile pentru cei cărora le erau destinate!). Este uimitor cum seamănă discursul autorităților de la 10 august 2018 cu cea a autorităților de la 8 noiembrie 1945 – studiați un pic și veți fi șocați!

La un an distanță, sînt încă oficiali guvernamentali care o țin langa cu lovitura de stat și intrarea în clădirea Guvernului. Ca unul care a fost în mijlocul pieței în acea seară de pe la ora 19 pînă pe la ora 22, spun răspicat: nu am văzut și nu am auzit pe nimeni care să propună sau să intenționeze forțarea gardului Jandarmeriei și intrarea în Guvern. Dimpotrivă, undeva în mijlocul pieței erau cîțiva răgușiți strînși în jurul unui fel de portavoce, cocoțați pe o platformă auto țipînd, în general, inepții politice care stîrneau zîmbete manifestanților. De acolo se auzeau, repetat, apeluri la calm și la evitarea oricărui contact fizic cu jandarmii și cu gardul lor. Nimeni nu cerea altceva sau nu acționa în alt sens. Evaluarea mea este că nici măcar mai tîrziu, cînd bande de huligani au început să atace de-a dreptul pe jandarmi, intenția lor nu era de a pătrunde în Guvern. 

De altfel, clădirea Guvernului era goală. De ce ar fi vrut manifestanții să intre în acea clădire, nu mi-e clar. Lovitură de stat? Cît de idioți trebuie să fie cei care cred că, în 2019, puterea Guvernului României se poate uzurpa prin ocuparea fizică a biroului Primului Ministru? Ia imaginați-vă că așa ar sta lucrurile. Manifestanții furioși ar fi bătut jandarmii, ar fi intrat în clădire, ar fi ajuns în cabinetul Primului Ministru, unul dintre ei s-ar fi pus în fotoliu și ar fi anunțat pe Internet: „Gata, am luat puterea!” Credeți că din acel moment el ar fi condus Guvernul? Punea mîna pe telefoane și suna peste tot spunînd: „M-am așezat pe scaunul din cabinetul primului-ministru, deci eu sînt acum primul-ministru, gata, lovitura de stat s-a săvîrșit” – credeți că toată planeta e convinsă că, la București, în mijlocul Uniunii Europene, primul-ministru nu este cel desemnat de Președinte și votat ca atare de Parlament, ci cel care intră noaptea în clădire și își așează dosul pe fotoliul anume desemnat din Palatul Victoria? Pe bune? Chiar e cineva atît de idiot încît să creadă că așa stau lucrurile? Chiar e cineva atît de idiot încît să creadă că dacă intră niște manifestanți violenți în clădirea Guvernului, ei devin imediat noul guvern și funcționează ca atare? Ei bine, se pare că propagandiștii regimului pesedist au mizat că printre noi, românii, există suficient de mulți idioți care să creadă așa ceva. Și acum vine întrebarea mare, reală, serioasă: există?

Supărarea că minciuna asta cu forțarea intrării în clădire și cu lovitura de stat continuă să fie răspăndită de la vîrful Guvernului și astăzi îmi este consolată doar de faptul că - ironia istoriei! – cumva, ceva din acea „piață” a intrat în clădirea din Palatul Victoria, pînă la urmă. Nu manifestanții de atunci, ci spiritul lor. Acest spirit a trecut de ușa Guvernului începînd cu alegerile din 26 mai. Atunci, „piața” aceea a făcut primii pași în acea clădire. De atunci, din cîte bag de seamă, „piața” avansează încet și sigur pe culoarele, pe scările, prin cabinetele, prin cotloanele Palatului Victoria. În cele din urmă, am credința că după prezidențiale și, mai încolo, după șirul de alegeri din 2020, „piața” aceea va ocupa Palatul Victoria cum se cuvine.