Ai Weiwei şi puterea de la Beijing
Dintotdeauna mi-a plăcut Ai Weiwei. Nu pentru că e un artist complet (face pictură, sculptură, fotografie, colaje, video, performance etc.) ci pentru că e mereu într-o relaţie ciudată cu puterea politică. Nu e de mirare că are probleme - mai ales că puterea cu care se "luptă" e regimul de la Beijing.
În aprilie se deschide la Berlin cea mai mare expoziţie de pînă acum a lui Ai Weiwei. Însă artistul nu va fi prezent la vernisaj. Autorităţile de la Beijing nu i-au eliberat paşaport. Fără comentarii. Şi fără explicaţii.
Semnalul transmis de autorităţile chineze e clar: cine vrea să facă o expoziţie a lui Ai Weiwei trebuie să colaboreze cu guvernul. Miza, pentru regimul de la Beijing, e clară: să-şi arate deschiderea spre Occident, să-şi arate disponibilitatea pentru dialog. Însă în Occident nimeni nu vrea să colaboreze cu autorităţile chineze pentru a-l aduce pe Ai Weiwei la Berlin. Curatorii nu vor o selecţie atentă a lucrărilor artistului operată de cine ştie ce funcţionari politici. Ai Weiwei e valoros tocmai pentru că detestă regimul şi e detestat, la rîndul său, de autorităţi.
Nu a ezitat niciodată să denunţe abuzurile împotriva drepturilor omului, încălcarea dreptului la libera exprimare, nesocotirea libertăţilor civile. Arta sa comentează tocmai relaţia artistului cu puterea. Culmea e că deşi ar fi putut să plece în Occident, a vrut, mereu, să rămînă în China. Cu o condiţie: să fie lăsat să lucreze şi să călătorească.
Deocamdată, doar lucrările sale călătoresc, fiind scoase mai mult sau mai puţin fraudulos peste graniţă.Toate sînt strigăte de disperare.
