Veri

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Zizi și neantul jpeg

Există o atmosferă stătută de vară, în care totul e încremenit și nu se întrevede nici o mișcare, nici o speranță. În care vara pare că se prelungește la infinit și că singura soluție pentru a-i face față e să te lași prins în mrejele ei. Cu alte cuvinte, prizonieratul.

De cînd cu aerul condiționat, însă, slavă Domnului, nu mai trebuie să fii expus torturii căldurii înăbușitoare, insuportabile. Îmi aduc aminte de vremurile în care adierea unui ventilator era suprema plăcere. Și-n care conta să evadezi o perioadă din închisoarea apartamentului de bloc, într-o casă bătrînească, precum cea a bunicilor mei, în care chiar era răcoare. Țin minte nopțile acolo, cu geamul deschis, dar cu spaima țînțarilor. Țin minte bîzîitul ucigaș de care mă temeam și pe care voiam să-l eludez ascunzîndu-mă sub plapumă. Dar de care mă scăpa bunicul meu, cu mătura lui cu coadă interminabilă, care, precum sabia lui Lancelot ori bucata de postav a Croitorașului cel viteaz, omora chiar mai mulți de șapte dintr-o lovitură. După bîzîitul țînțarilor urma sforăitul bunicului meu, dar asta-i altă poveste...

Tot la bunicii mei, îmi amintesc cum alergam ca nebuna, cu cei cîțiva copii de pe stradă, non-stop, pînă-n Parcul Tineretului (care era la o aruncătură de băț) și-napoi. Fiecare tufiș și fiecare grămadă de lemne era un semn că acolo-i loc de ascuns. Lumea se compunea din locuri la vedere și cotloane, locuri în care te puteai ascunde și camufla și locuri în care nu puteai. Casa bunicilor mei avea și pivniță, și magazie, și ambele erau așa cum ni le-am imagina: pline de lemne, scînduri, cutii, butoaie. Erau un paradis al cotloanelor, în special pivnița era așa. Te puteai așeza la intersecția dintre doi pereți, puteai să-ți faci un fel de gard de scînduri în față și, gata, erai ascuns. Mai ales că-n pivniță nu prea era lumină. Puteai să intri, ca-n filme, într-un butoi pentru gaz care era momentan gol. Sau, pur și simplu, n-aveai decît să te așezi pe vine, în spatele unui obiect puțin mai înalt, cum ar fi o masă, și să trîntești asupra-ți o cuvertură dintre cele vechi și veșnic păstrate și cîrpite de către bunicul meu.

Cam fragile ascunzători, veți zice. Nu era chiar așa. Au funcționat cu succes de nenumărate ori. Desigur că, la jocurile de „fațea”, mai era și o strategie cam nesimțită și crudă a copiilor: îi puneau să se „pună“ pe cei pe care-i știau mai slabi. Nu știu cum se aranjau lucrurile, dar mereu ajungeau să se „pună“ cam aceiași. Mereu îi „scuipa“ cineva. Căci rareori te găseau... Totul era să nu dai prea mari semne de slăbiciune în grup, ca să nu intri în categoria asta. Era ceva de Împăratul muștelor și în jocurile copilăriei. Făceam parte dintr-o minisocietate și dintr-o ierarhie uneori dificil de dus și, de destule ori, nedreaptă. Era cool cînd se mai rărea grupul și rămîneai să te joci fix cu „fraierii” care se „puneau“. Era o senzație de bucurie și ușurare, de libertate. De atunci m-am prins că e mai plăcut să ai de-a face cu marginalii și cu loser-ii decît cu premianții și conformiștii.

Cînd reveneam în casă, după alergările astea, țin minte gustul apei. Al apei de la robinet, pe care pe atunci nu numai că o beam, dar o făceam cu voluptate. Țin minte paharele incasabile ale bunicii mele, suficient de mari cît să-ți curmi suferința dintr-o înghițitură. Dar insuficiente pentru a-ți satisface plăcerea gustului apei. Cel puțin așa simțeam pe atunci. E gustul verilor de odinioară. Deja dublat uneori, ce-i drept, și de un altul mai de alint, să zicem: cel al sifonului. Apa minerală o beam rar, la restaurant sau cînd plecam în vacanțe. La bunici, sifonul era de bază. Capsulele se încărcau undeva mai sus de colțul străzii. Sifonul era ținut la rece și era o desfătare cînd îl sorbeai. Culmea destrăbălării era cînd îl și combinai cu un sirop făcut în casă, de zmeură sau de pin. Și mai mult de atît, cînd îl cumpărai cu 25 de bani, cred, de la tarabele de pe stradă. Îmi amintesc jindul pentru siropul ăsta cu sifon în timpul filmelor din copilărie. Îmi aduc aminte cum tînjeam să mai găsesc un astfel de chioșc deschis cînd ieșeam de la cinema. Evident că, pe vremea aia, nu exista bufet cu Coca-Cola de un litru și pungă infinită de floricele.

Îmi aduc aminte, din cu totul altă epocă, de vara cînd s-a născut copilul meu. Era o vară a speranței, în care ieșise Convenția Democratică la alegeri, Emil Constantinescu era președinte și era ca o a doua revoluție, dar pașnică. Era un nou început. Nu mai conta că, în Maternitatea Giulești, copilul meu, care se născuse perfect sănătos, făcuse niște bube cu puroi pe o mînă, în urma unui stafilococ luat de acolo, și că a trebuit să facă injecții cu oxicilină din primele zile. Și nici că tocmai atunci în blocul unde locuiam începuse revizia de apă caldă și ținea o lună și jumătate. Era o vară frumoasă și plină de speranță. Exista și un semn bun: pe pragul apartamentului în care ne mutaserăm atunci locuia un maidanez înțelept și trecut prin multe, pe nume Vasile. Dar despre toate astea în articolul următor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.