Unele lucruri, totuși, mai bune

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Unele lucruri, totuși, mai bune jpeg

Ne-am învățat, în general, să ne plîngem de toate cele din jurul nostru, din România, în special de chestiunile birocratice. Am auzit chiar, destul de des, în taxiuri, mai ales, celebra, deja, frază „Că doar sîntem în România, ce vă mirați?“

Ideea generală e că, la noi, cam toate merg prost și că asta e cumva sinonim cu România. În mare parte, din păcate, e adevărat. Și totuși, în ciuda noianului de disfuncții și inadvertențe, mai există și unele lucruri care funcționează. Sau care funcționează mai bine decît înainte.

Desigur, rămîne de văzut în raport cu care „înainte“. Cu cel recent sau cu cel la care mă raportez eu, din vremea lui Ceaușescu, de pildă. Cert e că, cel puțin în anumite instituții, comportamentul funcționarilor din birouri publice, cel puțin al unora dintre ei, s-a schimbat considerabil. Îmi aduc aminte de momentele de pe vremea lui Ceaușescu cînd mergeam cu mama la notariat, de pildă. Erau cozi interminabile, iar funcționarele de acolo erau regine: tunau, spînzurau și primeau șpagă liniștite. De fapt, aproape că nici nu se putea rezolva ceva fără șpagă sau/și fără o cunoștință în spate. Trebuia, cam peste tot, să fii trimis de cineva, să cunoști pe cineva care cunoaște pe cineva.

Am fost crescută cu acest lanț fără sfîrșit al slăbiciunilor, care se întindea ca o caracatiță asupra tuturor domeniilor cu care aveam de-a face. La notariat, cum spuneam, trebuia să cunoști pe cineva ca să poți rezolva într-un timp oarecum decent orice problemă legată de acte. Dacă nu cunoșteai, nu-ți rămînea decît să fii tu prima verigă din lanțul slăbiciunilor. Să-ți iei inima-n dinți și să fii tu cel care-și face prima cunoștință oficială. Asta nu se putea întîmpla oricum: trebuia să ai tupeu, dar nici asta nu era suficient. Îți mai trebuia o oarecare prestanță, un look adecvat. Conta să fii îmbrăcat bine și să ai o atitudine cool. Cool, dar nu cool arogantă. Nici cool umilă nu dădea bine. Trebuia să fie cool apreciativă – mai mult decît apreciativă: trebuia să te duci întins la persoana respectivă, ca și cum ea ar fi fost singura din lume care te-ar fi putut rezolva. Adică tu, cetățean respectabil, nu mai puteai fără ea și fără serviciile ei, îți puneai soarta în mîinile ei și erai gata să faci orice pentru asta. Nu doar să-i dai săpunuri Rexona, țigări Kent sau whiskey Ballantine’s. Nu. Să fii în stare, de pildă, să-i ajuți nepoata să se angajeze. Sau să-i faci rost de un abonament, eventual de protocol, la Cinematecă.

Totul era serviciu contra serviciu. Cînd îi aud, azi, pe tot mai mulți oameni de vîrsta a doua și a treia spunînd că toată lumea se descurca, pe vremea lui Ceaușescu, mă revolt. Nu se descurca deloc toată lumea. Sigur, cei mai mulți se descurcau petrecîndu-și mai întreaga viață la o coadă sau alta. Dar nu toți oamenii erau capabili să-și facă relații, nu toți aveau destul tupeu pentru asta, nu toți aveau ce servicii sau produse oferi în schimb. Unii erau pur și simplu niște oameni la locul lor, care își vedeau de treabă cît de bine se putea pe atunci, fără compromisuri, și care mîncau ce apucau. Mai luau din piață cartofi, morcovi, ceapă și mere, mai stăteau la o coadă și mai mîncau pe la cîte un restaurant, uneori, dacă aveau bani.

Sistemul te obliga, ca să supraviețuiești, să fii necinstit cumva organic. Să-ți schimbi valorile morale, să le reverși de bunăvoie. Am rămas, cei născuți și care și-au petrecut cel puțin o parte din viață atunci, deformați. În orice domeniu, de la doctor la slujbe, te duci unde cunoști. Trebuie să cunoști pe cineva ca să ai acces „unde trebuie“. Și să oferi ceva în schimb: dacă nu mai funcționează, în anumite locuri, chestia cu șpaga, oferi un serviciu de orice fel. Faptul că, mai nou, serviciile pe care le primești sînt deja plătite nu schimbă, în cazul multor persoane, datele problemei: dacă-i oferi ceva pe lîngă plata oficială, te va trata mai bine.

De asemenea, acum sînt destui care se adresează cu diverse probleme unor persoane noi și necunoscute, citind doar comentariile despre acestea de pe net. Dar unii dintre noi, care am prins un pic mai mult decît adolescența în perioada comunistă, continuăm să recurgem la telefonul fără fir în cazul diverselor servicii. Încă nu avem curajul să ne informăm unde se întîmplă chestia de care avem nevoie și să deschidem, pur si simplu, încrezători, o ușă necunoscută, cu conștiința că treaba pentru care am venit va fi îndeplinită corespunzător. Conform cu un alt fel de cutume, de reguli ale jocului într-o altfel de societate.

De obicei nu se-ntîmplă așa. Dar de curînd, ducîndu-mă pe la niște ANAF-uri să iau diverse acte și pe la Registrul Fundațiilor și Asociațiilor, am avut numai surprize plăcute: doamnele cu care am avut de-a face s-au purtat frumos, m-au ajutat să-mi completez cererile și s-au oferit să-mi dea mai repede actele cerute (în loc de 30 de zile, chiar într-o săptămînă). Știu, o să mi se spună că sînt excepții. Dar sînt mai mult de una. E un început.

Foto: adevarul.ro

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.