Multe semne de întrebare

Publicat în Dilema Veche nr. 233 din 31 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cine a auzit de cazul Elodia? - îi întreb eu pe liceenii cu care discut despre "lege şi ordine pe Internet". Hă, hă, hă, rîd gros copiii, a neîncredere. Cum adică, cine a auzit de Elodia? Mai degrabă cine n-a auzit, îmi replică ei. De luni de zile, dispăruta Elodie face deliciul morbid al familiilor lor privitoare de OTV şi este subiect de "social networking" prin discoteci, cluburi sau pe unde s-or mai reuni azi liceenii, la socializat (chiar, unde?). Chiar. Aţi auzit de "cazul Elodia"? Oh, n-aş vrea să insinuez că sînteţi privitori de OTV - deşi telecomanda ar trebui să se bucure de privilegiul intimităţii inviolabile, precum corespondenţa. Şi nu mă îndoiesc că aţi auzit, pentru că subiectul a devenit atît de fierbinte, încît chiar şi presa "serioasă" s-a văzut sub presiunea tratării lui. Dar şi-a trăit traiul mediatic cînd soţul suspectat a fost pus în arest pentru 29 de zile. Pentru? Pentru? Pentru violarea căsuţei de e-mail a femeii dispărute! Cam pe aici se termină relatările - şi cam pe aici începe adevăratul subiect de presă. Cum adică, un cetăţean simplu intră la arest pentru că a citit e-mail-ul soţiei presupus infidele? Pentru că i-a violat căsuţa de e-mail? Cum i-a violat-o? Cum se dovedeşte asta cu probe acceptabile în instanţă? Cum se instrumentează cazul? Şi putem vorbi de viol intramarital de corespondenţă, aşa cum vorbim de viol intramarital (şi el contestat la greu)? "Profesoara porno" Aş putea scrie acest articol numai cu întrebările care-mi trec prin cap legate de trista poveste a Elodiei celei dispărute. Dar n-o fac, pentru că mă împinge din urmă "profesoara porno din Zalău". Un cuplu îşi filmează momentele intime, din raţiuni care nu solicită nici o motivaţie. Aceste filmuleţe ajung pe net - după primele indicii, fără voia protagoniştilor. Scandal! Profesoara îşi dă demisia din comisia de bacalaureat, presa vuieşte, comentariile abundă, majoritatea incriminînd-o pe femeie (puţini o văd în postura de victimă). Şi înecînd-o într-un val greţos de ipocrizie ("un cadru didactic trebuie să dea dovadă de reţinere în orice împrejurare", "ce model oferă elevilor?", "locuieşte cu mama şi copilul în acelaşi apartament!"). Încă o dată, adevărata poveste rămîne nespusă. Cum au ajuns acele filmuleţe pe Internet? Ce garanţie avem că, atunci cînd ne trimitem calculatoarele în service, intimitatea lor (şi a noastră) este protejată? Cine ne apără în cazul în care intimitatea noastră cibernetică este invadată? Cui ne plîngem, la poliţie? Ştie poliţia să găsească "infractorii cibernetici"? Cum se instrumentează cazul şi cîţi procurori ştiu s-o facă? Ce constituie o dovadă acceptabilă în justiţie, în astfel de cazuri? Cîţi judecători ştiu ce să facă dacă se trezesc cu un astfel de dosar pe birou? Şi cîţi avocaţi pot să ne reprezinte? Şi ce pedeapsă li se aplică celor care ne fură pixelii privaţi şi îi aruncă în lume? Această ultimă întrebare se poate pune şi într-un caz mai puţin spectaculos. O funcţionară din Ministerul de Finanţe este acuzată de vînzare de droguri. Articolul apare în cîteva ziare bucureştene însoţit de fotografii luate de pe profilul de hi5 al femeii. Cu ce drept? Expunerea voluntară a unor materiale cu caracter privat într-un spaţiu cu acces public dă oricui dreptul de a utiliza acele materiale? Dacă ne punem pozele pe Internet, înseamnă că renunţăm total şi pentru totdeauna la dreptul la propria imagine? Şi dacă ne răzgîndim, cum putem retrage o astfel de poză? "Provocările digitale" Că presa a trecut cu uşurinţă ingenuă pe lîngă astfel de subiecte "grase" nu mai miră pe nimeni. Doar că de data aceasta nu aş vrea ca presa - şi doar ea - să fie calul de bătaie. Cred că întreaga societate românească se va vedea silită să-şi redefinească nişte concepte, termeni şi proceduri pentru a răspunde "provocărilor digitale". Cu o penetrare a Internetului de peste 25%, mediul online devine statistic relevant şi este deja, pentru mulţi, un instrument profesional, un canal social, dar şi un element de stil de viaţă. Trăim încă în miezul mitului "mediului fără nici o regulă" şi ne comportăm ca atare. Pentru noi, Internetul a venit un pic prea devreme. Noi încă n-am apucat să ne însuşim şi să digerăm ca lumea, să "interiorizăm" tăria libertăţii de expresie, cu toată trena ei de responsabilităţi auto-asumate. Şi iată că ceva încă şi mai vast, ceva încă şi mai îmbătător ni se oferă: să emigrăm din ţara lui "merge şi aşa" în împărăţia lui "merge oricum, merge orice". Poliţistul trebuie să ştie informatică şi trebuie să aibă etica de a nu intra acolo unde nu se cade. Aşa că iar trebuie să luăm munca de la cap, să învăţăm cum funcţionează jucăria, ce se poate şi ce nu se poate, ce se cade şi ce nu se cuvine. Situaţia este complicată, de data aceasta, de natura tehnică a mediului şi de cea eterică a "obiectelor" ce-l compun. Poliţistul nu are, în povestea asta, doar baston de cauciuc, el trebuie să ştie informatică, trebuie să ştie cu rigurozitate unde are voie şi unde nu să pătrundă (căci "uşile" nu mai sînt vizibile şi "violările de domiciliu" sînt subtile şi neştiute ochiului) şi trebuie să aibă etica de a nu intra acolo unde nu se cade, chiar dacă nu-l vede nimeni cînd o face. Cele cîteva cazuri de criminalitate cibernetică rezolvate la noi au vizat, în general, "scheme" de fraudă bancară sau de sisteme de comerţ online din străinătate şi spargerea unor site-uri de prestigiu. Şi au presupus cooperare internaţională. Dar noi, aceştia, nebancarii (neinteresanţi a priori prin lipsa prejudiciului material), nesecreţii, cu doar tainele noastre de budoar de apărat, noi cum ne descurcăm? De aceea mi-a plăcut mie cazul Elodia. Fiindcă mi-a demonstrat că, dacă dispărem şi se vorbeşte despre noi în presă mult, cei ce ne sparg căsuţele de e-mail sînt arestaţi. E un pas înainte, mai lucrăm la detalii. P.S. Mai cunosc cazul unui jurnalist din Timişoara care şi-a apărat în justiţie onoarea pierdută a căsuţei de e-mail. În acel caz, el s-a plîns la poliţie şi poliţia a reuşit să identifice violatorul, iar jurnalistul a cîştigat procesul. Deci se poate şi dacă nu dispărem.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.