Trecut şi viitor

Publicat în Dilema Veche nr. 173 din 2 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am mai avut ocazia să vorbim despre creşterea peste măsură a mulţimii locuitorilor în Capitala ţării noastre, a cărei populaţie, de altfel, a scăzut în ultimii ani. Problema nu e numai a noastră. Un recent număr din The Economist atrage atenţia că jumătate din omenirea întreagă trăieşte acum în oraşe. La 1800, proporţia era de numai 3%. Fireşte, socotind întinderea continentelor "noi", în care aglomerările umane, în majoritatea lor, nu aveau decît forma de sate. Asia este un continent "vechi". Acolo au luat naştere cele dintîi aşezări urbane: Ierihon, Ur, Ninive şi Babilon. Europa nu cunoaşte oraşe mai vechi decît, în Creta, Knossos, şi, în Grecia, Micene. Primul e un mare palat, cu coloane proaspăt revopsite, pe care turistul îl găseşte în mijlocul unei tabere de tejghele unde se vînd chebap şi statuete; al doilea, într-un peisaj de dealuri pleşuve, pare numai decorul unei tragedii de Eschil. O adevărată metropolă n-a existat pînă în secolul al III-lea după Hristos, cînd Roma, aflată atunci la zenitul dezvoltării sale, avea peste un milion de locuitori. Ceea ce îi aduna pe oameni la un loc era venerarea unui loc de cult (Delphi, la poalele unui zid de stîncă peste creasta căruia nu vezi decît cerul zeilor), schimbul de mărfuri transportate peste mare de navigatori (Veneţia, Londra, Lisabona şi Amsterdam), centrul unei reţele imperiale de administraţie (Istanbul, Beijing) sau căutarea învăţăturii (Oxford, unde de la "vadul boilor", nume cu totul rustic, s-au întins, unul după altul, colegiile). Dar, mai ales, în Evul Mediu european, fuga de şerbie şi de sărăcie, adăpostirea în dosul zidurilor de apărare care încingeau oraşul. Aici îi aşteptau însă pe noii veniţi alte pericole: înghesuiala, malnutriţia şi situaţia sanitară primitivă favorizau răspîndirea bolilor (ciuma năpraznică de la mijlocul secolului al XIV-lea a redus populaţia Europei cu un sfert). Mureau oamenii şi la ţară, dar locuitorii oraşelor erau cei mai vulnerabili. Probleme pe care azi le considerăm caracteristice pentru Lumea a treia. Datorăm unui istoric italian, Carlo Cipolla, relatarea începuturilor politicii de igienizare urbană. La Volterra, cetate ridicată pe o înălţime deasupra ogoarelor şi livezilor Toscanei, administraţia aristocratică s-a luptat cu ciuma prin reguli stricte de igienă sanitară, cu toată opoziţia clerului care, prin organizarea de procesiuni, înteţea contaminarea mortală şi care l-a ameninţat pe guvernator cu excomunicarea. Aceasta se întîmpla în veacul al XVII-lea. Stră-stră-străbunicii mei de la Iaşi au murit amîndoi de holeră: el la 1830, ea la 1848. În casa din Bucureşti a bunicilor mei, în primii ani după 1900, apa era încă adusă cu sacaua. În vremea aceea, 13% din populaţia lumii devenise urbană. În România, chiar 15%. Viteza cu care numărul bucureştenilor a trecut de la o jumătate de milion în 1920 la două milioane şi jumătate, cîţi sînt în momentul de faţă, s-a datorat în primul rînd progreselor din medicină şi ofensivei contra insectelor şi rozătoarelor în locuinţe, apoi industrializării care, după război, din motive politice şi ideologice, a atras populaţie rurală. Viaţa din cuburile de beton, fără curte, dar cu televizor, avea alte reguli şi a creat un alt tip uman. Că, acum, se încearcă readucerea la un model tradiţional cu construcţia catedralei din Drumul Taberei arată nevoia de a redresa moralitatea socială şi de a oferi o identitate acestei populaţii. Între timp, se înmulţesc sălile de jocuri mecanice şi locul de sociabilitate prin excelenţă a devenit mall-ul. Dincolo de vechiul centru, cartierele suplimentare au constituit un alt oraş în continuă expansiune. Călătoria de acolo pînă în zona kilometrului 0, cu mijloacele de circulaţie în comun, durează aproximativ o oră şi jumătate. În aceste condiţii, a propune extinderea Capitalei spre mereu mai depărtate colonii de vile, pe care speculatorii de terenuri le-au şi pregătit, cu alăturatul cimitir, de oameni sau de "animale de companie", este inconştienţă. E inevitabil? Statele macrocefale, centripete, sînt cele în curs de dezvoltare, care se străduiesc să recupereze. Dar acest scenariu de Lumea a treia n-a fost adoptat de celelalte ţări din fostul lagăr comunist. O să fie excepţia românească.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.