Trebuia sau nu incinerat Sergiu Nicolaescu?

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Cu toţii bănuiam – ne-o şi spunem, în exces – că e dificil să trăieşti în România. Sergiu Nicolaescu, fără voia lui, ne-a arătat în ăste zile că, la noi, ceea ce urmează după viaţă e încă şi mai greu de suportat! Riscurile la care, aici, se expune un om notoriu prin moartea-i sînt extreme. Rişti să-ţi fie descleiat coşciugul (în numele dreptului poporului de a te vedea!), să-ţi fie huiduită văduva, să-ţi fie număraţi banii şi, desigur, să fie inventariate & cartografiate paturile prin care ai trecut!

Sergiu Nicolaescu a fost un produs atipic al regimului comunist autohton. Rămîne de văzut dacă latura cantitativă a producţiei sale va prevala (sau nu) asupra laturii calitative. Nicolaescu a profitat de PCR şi PCR a profitat de Nicolaescu. Relaţia dintre regizor şi partidul unic a fost simbiotică: aşa cum se întîmplă ca vreo abilă păsăruică să stea pe spinarea unui rinocer masiv (şi el nu se supără pentru că ea îl apără de muşte), tot aşa relaţia defunctului regizor/actor cu aparatul de propagandă al defunctului PCR a fost una mai proprie parteneriatelor din natură decît dependenţelor din cultură. La începutul anilor ’90 eram şi eu mai curînd aspru cu producţiile sale filmice – cele istorice, mai precis. L-am întîlnit prin dezbateri TV şi prin conclavuri politice şi am purtat polemici decente pe tema aceasta. În rememorările sale, SN trăia într-o lume aparte, din care nu-l smulgeai (s-o recunoaştem: nu e nici primul şi nici singurul om în situaţia asta). Recita inovaţii tehnice şi regizorale de a căror existenţă nu-s convins – dar nici n-am pretenţia că m-aş pricepe în branşă. Mi-am încurajat studenţii să-i vadă filmele ca pe documente (grăitoare nu despre Istorie, ci despre comunism); unii dintre ei au făcut-o – precum dl Bogdan Jitea, care a realizat un film documentar şi un doctorat pe tema aceasta. În primăvara lui 2003 (!), am primit eu însumi din partea regizorului propunerea de a juca într-un film la care lucra (viitorul Orient Expres). Nu voi dezvolta aici acest capitolaş autobiografic (ar fi de tot hazul refuzul meu d’antan, credeţi-mă, şi nu se potriveşte cu momentul), dar l-am amintit doar pentru a spune că de atunci am rămas cu o oarecare simpatie – şi cu un semn al întrebării privitor la maniera în care, în ultimele două decenii măcar, regizorul îşi alegea unii „actori“.

Revin la filmele sale ante-1989 (singurele care contează, în opinia mea). Cu timpul, percepţia mi s-a mai echilibrat. Tind să nu mai fiu atît de aspru cu ele. Filmele marca SN nu pot fi judecate decît în paradigma epocii lor. Să fim serioşi: nimeni n-a învăţat Istorie din filmele lui Sergiu Nicolaescu – dar învăţa o anumită idee despre patrie, care era totuşi mai largă decît limba de lemn a propagandei acelui timp. Cu Dacii, Mihai Viteazul ş.a, Sergiu Nicolaescu a diseminat ceva informaţii despre trecutul nostru pe-acolo pe unde cărţile sau vorbele istoricilor ajungeau mai greu (într-o epocă în care, totuşi, găseai cărţi în orice magazin central sătesc!). A te război cu Sergiu Nicolaescu azi mi se pare futil – şi întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu e ce istorie se învăţa din filmele lui?, ci mai curînd de ce azi Istoria nu mai are loc în orarul elevilor?. Problema arzătoare nu e de ce filmele lui SN se proiectau prin căminele culturale săteşti ale anilor ’70 – ci de ce azi nu mai există nici o librărie prin vreun sat românesc (cît despre căminele culturale...). Bună sau rea, milioane de oameni au totuşi o imagine despre Mihai Viteazul (ce are, deseori, legătură şi cu filmul respectiv); cu regret o spun, dar în curînd vor trăi batalioane de concetăţeni care nu vor mai avea nici o imagine despre Mihai Viteazul. Cum o fi mai bine? – iată o dilemă. (Am şi-o certitudine: indiferent de ce aud şi de ce îmi veţi spune, eu tot rămîn la opinia că Nea Mărin miliardar e pe merit un film clasic deja al cinematografiei noastre!).

În fine, trebuia sau nu incinerat Sergiu Nicolaescu? Asta, pe bune, nu-i nici o dilemă. Penibilul „analizelor“ TV pe-această temă a fost enormisim. A fost un spectacol mai prost chiar şi decît cel mai prost dintre filmele lui Nicolaescu. A-i nega defunctului dreptul de a ieşi din lume aşa cum vrea el, a-i persifla văduva sau a-i analiza vîrsta sau haina de doliu („de ce albă, şi nu neagră?“), a-i număra banii din conturi şi copiii din flori – acestea nu-s respect, ci abjecţie.

Actorul francez Depardieu ameninţa recent că va pleca din Franţa (ba în Belgia, ba în Rusia) de frica taxelor. Nu exclud posibilitatea ca actori sau regizori sau scriitori români (sau orice român cît de cît normal la cap) să plece pe unde vor vedea cu ochii numai de teamă că moartea (şi mai ales zilele TV de după – vezi cazurile A. Păunescu, I. Darie etc.) i-ar putea surprinde pe undeva prin România!

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Proteste în Daghestan FOTO: Captură Twitter
Protestele anti-mobilizare continuă în Rusia. Focuri de armă în Daghestan
Sute de persoane protestează în Daghestan față de mobilizarea la războiului din Ucraina, localnicii au blocat autostrada Khasavyurt-Makhachkala.
Te cunosc de undeva Foto Antena 1 jpg
„Te cunosc de undeva!“: Rona Hartner și Johny Romano au câștigat a treia gală. Cine le-a dat bonusul de 100 de puncte VIDEO
Cei doi artiști s-au transformat în Eminem și Rihanna și au primit bonusul de 100 de puncte, care a schimbat total clasamentul acestei ediții.
nava cereale pleaca din berdeansk foto twitter via news.ro
211 nave încărcate cu alimente au plecat din porturile ucrainene după semnarea acordului internaţional
211 nave încărcate cu 4,7 milioane de tone de produse agricole au plecat din porturile ucrainene de la Marea Neagră, de la semnarea acordului internaţional intermediat de ONU şi Turcia, scrie Reuters.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?