Trebuia sau nu incinerat Sergiu Nicolaescu?

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Cu toţii bănuiam – ne-o şi spunem, în exces – că e dificil să trăieşti în România. Sergiu Nicolaescu, fără voia lui, ne-a arătat în ăste zile că, la noi, ceea ce urmează după viaţă e încă şi mai greu de suportat! Riscurile la care, aici, se expune un om notoriu prin moartea-i sînt extreme. Rişti să-ţi fie descleiat coşciugul (în numele dreptului poporului de a te vedea!), să-ţi fie huiduită văduva, să-ţi fie număraţi banii şi, desigur, să fie inventariate & cartografiate paturile prin care ai trecut!

Sergiu Nicolaescu a fost un produs atipic al regimului comunist autohton. Rămîne de văzut dacă latura cantitativă a producţiei sale va prevala (sau nu) asupra laturii calitative. Nicolaescu a profitat de PCR şi PCR a profitat de Nicolaescu. Relaţia dintre regizor şi partidul unic a fost simbiotică: aşa cum se întîmplă ca vreo abilă păsăruică să stea pe spinarea unui rinocer masiv (şi el nu se supără pentru că ea îl apără de muşte), tot aşa relaţia defunctului regizor/actor cu aparatul de propagandă al defunctului PCR a fost una mai proprie parteneriatelor din natură decît dependenţelor din cultură. La începutul anilor ’90 eram şi eu mai curînd aspru cu producţiile sale filmice – cele istorice, mai precis. L-am întîlnit prin dezbateri TV şi prin conclavuri politice şi am purtat polemici decente pe tema aceasta. În rememorările sale, SN trăia într-o lume aparte, din care nu-l smulgeai (s-o recunoaştem: nu e nici primul şi nici singurul om în situaţia asta). Recita inovaţii tehnice şi regizorale de a căror existenţă nu-s convins – dar nici n-am pretenţia că m-aş pricepe în branşă. Mi-am încurajat studenţii să-i vadă filmele ca pe documente (grăitoare nu despre Istorie, ci despre comunism); unii dintre ei au făcut-o – precum dl Bogdan Jitea, care a realizat un film documentar şi un doctorat pe tema aceasta. În primăvara lui 2003 (!), am primit eu însumi din partea regizorului propunerea de a juca într-un film la care lucra (viitorul Orient Expres). Nu voi dezvolta aici acest capitolaş autobiografic (ar fi de tot hazul refuzul meu d’antan, credeţi-mă, şi nu se potriveşte cu momentul), dar l-am amintit doar pentru a spune că de atunci am rămas cu o oarecare simpatie – şi cu un semn al întrebării privitor la maniera în care, în ultimele două decenii măcar, regizorul îşi alegea unii „actori“.

Revin la filmele sale ante-1989 (singurele care contează, în opinia mea). Cu timpul, percepţia mi s-a mai echilibrat. Tind să nu mai fiu atît de aspru cu ele. Filmele marca SN nu pot fi judecate decît în paradigma epocii lor. Să fim serioşi: nimeni n-a învăţat Istorie din filmele lui Sergiu Nicolaescu – dar învăţa o anumită idee despre patrie, care era totuşi mai largă decît limba de lemn a propagandei acelui timp. Cu Dacii, Mihai Viteazul ş.a, Sergiu Nicolaescu a diseminat ceva informaţii despre trecutul nostru pe-acolo pe unde cărţile sau vorbele istoricilor ajungeau mai greu (într-o epocă în care, totuşi, găseai cărţi în orice magazin central sătesc!). A te război cu Sergiu Nicolaescu azi mi se pare futil – şi întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu e ce istorie se învăţa din filmele lui?, ci mai curînd de ce azi Istoria nu mai are loc în orarul elevilor?. Problema arzătoare nu e de ce filmele lui SN se proiectau prin căminele culturale săteşti ale anilor ’70 – ci de ce azi nu mai există nici o librărie prin vreun sat românesc (cît despre căminele culturale...). Bună sau rea, milioane de oameni au totuşi o imagine despre Mihai Viteazul (ce are, deseori, legătură şi cu filmul respectiv); cu regret o spun, dar în curînd vor trăi batalioane de concetăţeni care nu vor mai avea nici o imagine despre Mihai Viteazul. Cum o fi mai bine? – iată o dilemă. (Am şi-o certitudine: indiferent de ce aud şi de ce îmi veţi spune, eu tot rămîn la opinia că Nea Mărin miliardar e pe merit un film clasic deja al cinematografiei noastre!).

În fine, trebuia sau nu incinerat Sergiu Nicolaescu? Asta, pe bune, nu-i nici o dilemă. Penibilul „analizelor“ TV pe-această temă a fost enormisim. A fost un spectacol mai prost chiar şi decît cel mai prost dintre filmele lui Nicolaescu. A-i nega defunctului dreptul de a ieşi din lume aşa cum vrea el, a-i persifla văduva sau a-i analiza vîrsta sau haina de doliu („de ce albă, şi nu neagră?“), a-i număra banii din conturi şi copiii din flori – acestea nu-s respect, ci abjecţie.

Actorul francez Depardieu ameninţa recent că va pleca din Franţa (ba în Belgia, ba în Rusia) de frica taxelor. Nu exclud posibilitatea ca actori sau regizori sau scriitori români (sau orice român cît de cît normal la cap) să plece pe unde vor vedea cu ochii numai de teamă că moartea (şi mai ales zilele TV de după – vezi cazurile A. Păunescu, I. Darie etc.) i-ar putea surprinde pe undeva prin România!

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.