Timbre de ieri şi de azi

Publicat în Dilema Veche nr. 228 din 25 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru copiii din generaţia mea a avea un clasor era un prim pas spre socializare. Pe vremea cînd aproape nimic nu era colorat şi nu existau postere cu formaţii rock, colecţionarea de timbre se situa undeva la graniţa dintre modă şi pasiune. Părinţii acceptau acest "moft" şi investeau, cumpărau acele plicuri filatelice roşii ce-ţi dădeau emoţii, pentru că nu ştiai niciodată dacă conţin "dubluri", adică timbre pe care deja le aveai sau altele noi care îţi completau seriile. Erai exclus din gaşcă dacă, la şcoală, voiai să faci schimb cu timbre îndoite sau deteriorate (le examinam cu multă atenţie cu o mică lupă pentru filatelişti şi exclamam dezamăgiţi: "E filat!") şi creşteai în ochii tuturor dacă deţineai "coliţe" sau timbre străine "neştampilate". Îmi amintesc că schimbul de timbre semăna cu un ritual. Timbrele se ţineau în clasoare, dar şi în cărţi sau caiete şi ieşeau la iveală de prin ghiozdane, oriunde şi oricînd: pe bănci, în recreaţii sau în parcarea din spatele blocului, după ore. Dintr-odată orice altă preocupare dispărea şi se strîngeau mai mulţi copii care asistau tăcuţi la negociere. Studiai "marfa" cu un ochi de profesionist, apreciai valoarea şi nume diferite ţi se amestecau în minte: numele ţărilor, ale unor oraşe necunoscute, ale păsărilor şi plantelor, ale sportivilor de la Olimpiadă. O cultură generală pe care o asimilai din joacă, fără să vrei şi fără să te oblige nici un învăţător, nici un părinte. Filatelia face acum parte din rămăşiţele copilăriei mele optzeciste şi o pot încadra la categoria pasiuni ocazionale, însă vizitînd Expoziţia Filatelică Mondială EFIRO 2008 de la Romexpo nu m-am putut abţine să nu-mi imaginez cît de mult ar fi însemnat pentru noi, cei de atunci, un astfel de eveniment. Un paradis al timbrelor în care să-ţi recunoşti seriile preferate şi chiar să le poţi cumpăra direct de la "sursă" (adică de la reprezentanţii companiilor de poştă din diverse ţări) pe cele care îţi lipsesc. În timp ce familii întregi se înghesuiau în pavilionul central unde avea loc un tîrg al bunurilor de consum, în pavilionul 15 nimereai într-o cu totul altă lume, parcă suspendată în timp. Am văzut colecţionari pe care îi recunoşti după modul în care caută ceva anume şi gesturile fine cu care răsfoiesc un clasor, i-am văzut şi pe "nostalgicii" generaţiei mele, dar am văzut şi oameni care, după toate aparenţele, nu aveau nici o legătură cu timbrele şi au venit ca la muzeu. Pavilionul 16, în care erau standurile "poştelor", m-a dus cu gîndul la schimburile de odinioară, de pe treptele scării de bloc. Doar cadrul era unul "oficial", se vorbea în engleză, însă dacă aveai timp şi răbdare să studiezi "oferta", emoţiile erau aceleaşi: descoperirea unei serii noi din Coreea, penajul exotic al păsărilor din Botswana, sobrietatea timbrelor britanice, figurile familiare ale sportivilor de pe timbrele ruseşti. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la emiterea primei mărci poştale româneşti, "capul de bour", iar expoziţia organizată de Compania Naţională Poşta Română în colaborare cu Federaţia Filatelică Română are drept scop marcarea acestui eveniment. Prima expoziţie EFIRO cu participare internaţională a avut loc în anul 1932, sub înaltul patronaj al Regelui Carol al-II-lea. Am stat la coadă pentru a intra în zona securizată şi a vedea matriţele capului de bour. În spaţiul cu exponate deosebite, vizitatorii intrau pe rînd, la scurte intervale de timp. În faţa mea era un cuplu în jur de 50 de ani. Ea era nemulţumită că în loc să meargă la "bunurile de consum", trebuia să aştepte. "De ce stăm aici?" - îi reproşa soţului său. "Cum adică de ce? Să vedem! Să vedem scrisoarea de la Hiroshima, să vedem Capul Bunei Speranţe şi eroarea de culoare, să vedem colecţia Reginei Elisabeta a II-a...". Ea îşi masca plictiseala printr-un căscat discret. "De ce merge atît de greu?" "Pentru că sînt unii care stau cîte o oră înăuntru" - o informă sec agentul de securitate. Curtea de onoare cu exponatele sale deosebit de valoroase poate fi într-adevăr spectaculoasă doar pentru cunoscători. Pentru cei ca mine este impresionantă doar din perspectivă istorică. Dincolo de ea sînt două pavilioane înţesate de timbre. Mii de timbre grupate după tematică, după ţara de provenienţă, după perioada emisiei. Plicuri cu mărci poştale, interesante şi din punct de vedere al grafiei. Şi multă linişte. Poate prea multă. Dacă ar fi să reproşez ceva expoziţiei, m-aş opri la "ambalajul" ei. Timbrele sînt expuse şi atît, nu există alte puncte de atracţie. Vizitatorii nu participă în nici un fel, doar se uită. Din loc în loc sînt ecrane pe care rulează imagini din filme documentare sau de prezentare. Nu cred că ar fi fost imposibil să se creeze un spectacol pornind de la o marcă poştală, însă probabil că nu acesta era scopul. M-a întristat însă faptul că erau foarte puţini copii. Majoritatea fuseseră "abandonaţi" de către părinţi la intrare, în zona Jetix. Un singur puşti făcea poze în neştire costumului de cosmonaut al lui Dumitru Prunariu expus într-o capsulă din sticlă. Într-o lume a e-mail-ului şi a Internetului, timbrele pot să pară anacronice. Celor mai tineri decît mine care n-au prins "moda clasoarelor" nu le spun nimic. Copiii de astăzi sînt mai degrabă fascinaţi de imagini în mişcare, decît de poze. Totuşi, cu mai multă creativitate filatelia ar putea să iasă din "nişa" ei şi să atragă şi atenţia publicului larg. Pînă atunci, el admiră maşinile de curse expuse la tîrgul bunurilor de consum.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.